IQ + EQ + SQ

Stiti ce mi se pare mie total anapoda in lumea asta? Faptul ca atunci cand vorbesc despre inteligenta oamenii au, in general, in minte doar IQ-ul unui om. Hai sa o lamurim. Un om cu un IQ mare nu e neaparat superior unui om cu un IQ mic, nu va reusi neaparat in viata si are la fel de multe sanse sa ajunga un om de stiinta genial cum are sa ajunga un criminal in serie.

Nu cred in sintagma “om descurcaret” la fel cum nu cred in ceea ce americanii numesc “street smarts”. Cred insa in oameni inteligenti doar ca, in ceea ce ma priveste, inteligenta inseamna cu totul altceva. Evident, au fost altii ca Goleman care au zis asta inaintea mea. Eu doar am judecat ideea, mi-am insusit-o si am mai modificat pe ici pe colo dupa cat m-a dus capul. Astazi, m-am gandit sa o scriu si aici, poate ca macar cateva persoane vor incepe sa inteleaga de ce oameni aparent geniali mor de foame, de ce Becali e acolo unde e si de ce exista atatia oameni “destepti” pe lumea asta care nu sunt capabili ca, intr-o viata intreaga, sa isi faca macar un prieten adevarat sau sa intemeieze o familie.

IQ (Intelligence Quotient)

Se refera in primul rand la capacitatea de invatare si dezvoltare mentala si s-a dovedit ca poate fi corelat cu performantele profesionale, salarii sau statutul social. Insa faptul ca poate fi corelat nu inseamna si ca IQ-ul determina toate aceste lucruri. Partea proasta este ca IQ are o componenta ereditara destul de mare, variaza foarte putin de-a lungul vietii si e extrem de greu de crescut.

EQ (Emotional Quotient)

EQ-ul, adus in discutie Wayne Payne si mai apoi de Goleman, se refera la capacitatea de a percepe si manageria propriile sentimente, emotii, capacitatea de a empatiza cu cei din jurul tau si se presupune ca este tipul de inteligenta care influenteaza gradul de fericire si succesul unui om.

Capacitatea de a schimba perspectivele, de a renunta atunci cand e nevoie, de a identifica si a iti controla teama, rezistenta la stres sau prioritizarea activitatilor si time managementul tin de inteligenta emotionala.

Partea excelenta este ca EQ-ul poate fi imbunatatit oricand, la orice varsta, de catre oricine. Adica, da! Spre deosebire de IQ, nivelul EQ-ului nostru nu ne ofera nicio scuza, fiindca depinde de noi. Daca EQ-ul e jos, cineva nu a muncit suficient de mult. Bine, unii mai inventivi ar putea gasi si scuza “habar n-aveam ca exista asta ceva”. Nu-i nimic, pe asta tocmai am rezolvat-o prin prezentul post.

Mergand pe aceeasi linie, dau un citat gasit pe Wikipedia pentru a explica de ce eu iau in considerare si un al treilea tip de inteligenta, cea spirituala.

“Spiritual Intelligence means that you take 100 % responsibility for your life, your situation, and for yourself. You recognize that you are the creator of your life and that your thinking, your beliefs, and your assumptions create your world. This means no blaming!”

SQ (Spiritual Quotient)

Daca EQ-ul a fost popularizat destul de mult in ultimii ani, cu SQ-ul lucrurile nu sunt la fel de roz. Asta si fiindca e un concept destul de greu de explicat. Majoritatea stim de prezenta lui dar nu constientizam faptul ca ar putea avea vreo legatura cu ceea ce numim, vag, “inteligenta”.

SQ-ul nu este masurabil, e 100% nativ si nu poate fi imbunatatit. Si atunci, veti intreba, de ce sa il mai luam in calcul? Fiindca poate fi constientizat si inteles. E vorba de a gasi acea pace interioara, a fi un om mai bun, a ierta, a evita sa judeci si a constientiza faptul ca nimeni nu este si nimeni nu trebuie sa fie perfect. Da, este un concept destul de vag care insa se leaga foarte bine de celelalte doua, in special de EQ. De fapt, Bob Gottfried considera ca un nivel ridicat de constientizare si intelegere a “inteligentei spirituale” poate facilita si grabi dezvoltarea inteligentei emotionale (EQ).

Deci, pentru mine, inteligenta = IQ + EQ + SQ.

***voi continua zilele astea cu o alta postare despre inteligenta.