Ii atribui lui Adrian Ciubotaru vina pentru existenta acestui post. M-a sunat spunandu-mi ca ar vrea sa imi dea un link dar n-are pe ce fiindca eu n-am catadicsit sa scriu nimic despre dezbaterea la care am…participat.
Am ajuns la dezbatere cu jumatate de ora inainte iar la intrare am fost intampinat de o matahala de om care, aveam sa aflu mai tarziu, facea parte din SPP. Ma asteptam sa fie ceva securitate insa mi s-a parut total deplasat atat faptul ca aveai nevoie si de buletin si de carnet de student ca sa intri, cat si faptul ca in fata mea tipul asta cauta prin geanta unei tipe. Prima chestie la care m-am gandit a fost “daca aveam geanta cu mine nu intram fiindca sub nicio forma nu il lasam pe asta sa mi-o controleze”. Stiu ca nu e deloc frumos insa prima intrebare care mi-a venit in minte a fost “cine naibii vrea sa il omoare pe asta? Oameni, nu trebuie decat sa aveti putintica rabdare…” Nu e frumos, insa nu imi place deloc personajul.
Mi-am exprimat cu voce tare indignarea in ceea ce priveste masurile de securitate exagerate si faptul ca nu fusese nicaieri anuntat ca ar trebui sa avem la noi buletine si carnete de student ca sa intram. L-am intrebat pe cioba tipul de la intrare ce fac daca nu sunt student. Nu intru?
S-a uitat fioros la mine si mi-a zis: tu oricum nu intri! No shit? I-am zis (recunosc, putin ironic) ca buletinul meu e la politie fiindca tocmai mi-l schimb (ceea ce era partial adevarat) iar el mi-a raspuns poetic, in 2 strofe de cate un cuvant fiecare: Nu / Intri.
Ii zic ca sunt blogger invitat si ma ignora. Il fixez cu privirea si am o fantezie de 20 de secunde in care incerc sa imi imaginez cum i-ar sta malacului cu panoul de pe perete pe post de guler. Imediat dupa asta simt o nevoie acuta de realism, motiv pentru care intorc capul si ma uit spre iesire, sa vad cat de liber este drumul. Ati ghicit, mi-era frica ca nu cumva tipul de 2 metri pe 2 sa scape!
In aceasta stare de intensa confruntare mentala (eu cu mine) am fost gasit de Horea care a zis “el e invitat principal la dezbatere” si mi-a zis “hai”. Am facut un schimb de priviri cu SPP-istul, i-am zambit din coltul gurii si am intrat.
In acest mod s-a consumat pentru mine partea interesanta a serii. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Cred ca Horea a facut o treaba buna si faptul ca Iliescu a participat la dezbatere a facut ca totul sa fie mediatizat (cu ocazia asta m-am vazut si la TVR 1, ce mai fericire pe mine!), iar asta nu poate sa fie decat o chestie buna. Singurul personaj in plus a fost domnul Ion Iliescu.
Am vazut omul pe care ma asteptam sa il vad. Un politician uns cu toate alifiile care a venit cu lectiile facute iar in momentul in care i s-a pus o intrebare ceva mai dificila (ce este un blog) s-a prefacut ca, fara sa vrea, lasa microfonul ceva mai jos, astfel incat raspunsul ezitant nu s-a auzit mai departe de primul rand. Microfon de care si-a amintit, convenabil, exact la inceperea urmatoarei intrebari. Adrian zice bine, daca nu ar fi existat americanii, probabil ca scoala de la Moscova ar fi scris regulile discursului PR-istic folosit in general in situatiile de criza.
Domnule Ion Iliescu, ati vorbit mult si degeaba. Imi asum nesimtirea de a fi ras cu lacrimi si pana au inceput sa ma doara falcile ascultandu-va din spatele salii, impreuna cu Adi si Dora si ma felicit pentru inspirata decizie de a nu lua loc pe scaunul ce imi era rezervat in primul rand. A sta doua ore pe un scaun ascultandu-va s-ar fi dovedit, in mod cert, un exercitiu de rabdare mult prea dificil pentru mine.
Ion Iliescu a evitat intrebari si a luat-o pe campii de cate ori i s-a permis. De fapt, sistemul sau de pozitionare in spatiu (noi il numim GPS) a parut atat de prost pe tot parcursul dezbaterii incat atunci cand cineva l-a intrebat cum a reusit sa treaca de la “mai animalule” la bloguri ma asteptam la un raspuns care sa inceapa cu “Era iarna anului 1935 iar la Moscova iesise soarele…”. “Un politician nu se poate retrage niciodata” a fost poate cea mai corecta afirmatie a serii.
Ceea ce m-a socat este faptul ca am vazut pe fata fostului presedinte efectele unei terapii prin autosugestie pe care probabil ca si-a aplicat-o atatea zeci de ani. Chiar crede ceea ce spune iar asta e mai trist decat daca ar fi fost un mincinos.
Nu am intrat niciodata pe blogul lui Ion Iliescu. Nici imediat dupa lansare cand toata presa vuia, nici atunci cand Adi mi se plangea ca a fost bagat in blogroll cu forta si nu voi intra nici acum, nici macar pentru a verifica daca am pus linkul corect. Ma scarbeste profund politica si ma bucur ca sunt destul de tanar pentru a imi permite sa o ignor.
Inchei totusi cu un citat dintr-un om care ajunsese sa se deteste pe el fiindca il intereseaza politica:
“Unica justificare serioasa, a persoanelor lipsite de o vocatie certa care intra in politica, e cea valabila pentru prostituate: nu se poate fara ele.” – Octavian Paler
***later edit: a scris si Adrian, aici. + Mihnea aici
