Zice Derelict ca:
“Intotdeauna e cum se vede “din afara”. Intotdeauna “din interior” exista justificari, scuze, motive, circumstante atenuante, explicatii. Intotdeauna din interior se vede altfel, intotdeauna e cum se vede din afara. Intotdeauna e greu sa recunosti asta.”
Suna bine, asa-i? Derelict scrie bine de cand il stiu. Ce m-a frapat insa de data asta nu a fost forma, ci continutul. Fiindca are dreptate. Aproape intotdeauna e asa cum se vede din afara. Unele dintre cele mai misto oportunitati de a creste vin din feedbackul primit de la cei din jurul nostru. Iar noi suntem de cele mai multe ori mult prea subiectivi ca sa mai fim relevanti atunci cand incercam sa ne privim si sa ne intrebam ce sa mai imbunatatim la noi.
Nu l-am citit nicio data pe Derelict…nici nu am auzit de el…
Exista un citat pe care l-am uitat, e ceva de genul – noi ne auzim pe noi vorbind cu mintea si pe ceilalti cu urechile. Intotdeauna “eu” va avea un tratament preferential. Si e cel mai normal sa fie asa.
Sunt de acord ca feedback-ul te face sa cresti mai repede. Dar nu il primesti intotdeauna. Eu cred chiar ca il primesti foarte rar. Cei apropiati nu vor sa te supere, cei care nu sunt apropiati sunt indiferenti.