Intim

Incerc demult sa gasesc un cuvant care sa exprime preferintele mele in legatura cu design-ul (ca altfel nu stiu cum sa ii spun) unei case. L-am gasit: intima. Nu imi plac camerele foarte spatioase, nu imi plac casele cu mai mult de un etaj (chiar ma intreb daca nu cumva as prefera ca nici pe ala sa nu il aiba) si nu imi plac casele cu mai mult de o usa.

Nu sunt genul obsedat de securitate. De cand ma stiu usa de la apartamentul meu sta deschisa cat timp sunt acasa. Dar nu imi place ideea de a avea doua sau mai multe usi. Nu imi plac casele cu geamuri mult prea mari, mai ales cand geamurile astea sunt la parter. Ma enerveaza ideea ca oricine poate trece si se poate uita pe geam in casa (pentru cei care voiau sa ma intrebe, raspunsul e NU, nici macar atunci cand am draperii sau jaluzele la geam). Si am observat ca nevoia asta de intimitate se vede in multe din lucrurile pe care le fac. Pana si sala de forta la care ma duc sa fac “impins la piept” cu bara goala, este una mica si friendly si are un iz de afacere de familie, chiar daca nu este. La ora la care ma duc eu la sala, dimineata, sunt aproape singur. Eu si “antrenorul” care la ora aia isi bea cafeaua si citeste ziarul, in alta camera. Frumos. Intim.