Gandindu-ma la modul in care am reactionat de cate ori cineva mi-a zis ca nu se poate, nu am cum sa nu ma intreb carui aruncator de pietre ii datorez lucrurile de care astazi sunt mandru sau satisfactiile pe care le voi avea maine.
Si, de fiecare data cand mi se pare ca aproape am gasit responsabilul, apare un nou candidat si trebuie sa o iau de la capat.
Subtil si amuzant. Chiar imi place cum scrii :)
:)
Mai cunosc si eu un “aruncator de pietre ” catre tine… Rezista!
Nu, nu, Dowel. Ceea ce cunosti tu este o “aruncatoare de pietre”. :)
Si am ajuns si la unicul lucru mai penibil decat a arunca cu pietre: a arunca cu pietre sub protectia anonimatului, in conditiile in care tu n-ai facut nimic altceva decat umbra pamantului. :)
Nu ma refeream la mine :p. Of … :(
Stiu ! :)
Zi mersi ca il gasesti. Ar fi grav daca nu l-ai gasi, pentru ca ai incepe sa crezi ca nu mai ai oameni care sa iti creeze oprelisti si deci provocari ! Sau gresesc eu ?
:-/
probabil ca ai dreptate
Am avut o perioada cand ma enervau la culme ‘ aruncatorii de pietre’ ca sa zic asa, si cineva foarte drag mie mi-a spus o chestie pe care n-am sa o uit niciodata si de a carei veridicitate mi-am dat seama mai tarziu:’ Daca oamenii nu te vorbesc nici de bine nici de rau insemna ca nu prezinti nici un fel de interes pentru cei din jurul tau. Oamenii vorbesc de bine si de rau pe cei din jurul lor pentru ca le arati ceva bine sau rau in propria lor persoana.’
Poate ca nu e tot timpul adevarata aceasta afirmatie, dar in cazul meu s-a dovedit a fi, in 99% din cazuri. Perceptia vine in forme pozitive si negative si ambele sunt utile pentru cineva care vrea sa evolueze in sensul dorit de el.
Si la mine s-a dovedit la fel de adevarata. Doar ca eu am sesizat pe alocuri si farame de frustrari.
da, si frustrari…