N-am fost niciodata genul de om caruia i-a pasat prea mult de politica. Am incercat tot timpul, cu toata puterea, sa stau departe de ea. Fiindca mi s-a parut (si mi se pare inca) mizerabila. Cu (extrem de) putinii oameni politici pe care ii cunosc am acceptat sa am o relatie fiindca am crezut in ei ca oameni. Ca politicieni nici n-am vrut sa-i cunosc. Am ales sa nu imi pese, am dreptul asta, cu totii il avem.
N-am negat niciodata insa faptul ca zona politica ne afecteaza vietile. Afecteaza pretul painii, afecteaza costul unei vacante, afecteaza mersul unei companii, daca avem sau nu un loc de munca si ne afecteaza prin prisma taxelor pe care le platim in fiecare luna.
Am ales sa trec peste toate astea mult timp si stiti de ce? Nu numai fiindca mi-a fost scarba, ci si fiindca stiu ca nu doar de ei tine ca noi sa avem o viata buna. Putem sa ne-o facem si singuri! Sunt o gramada de exemple de lucruri misto facute de mediul privat, fara niciun ajutor sau implicare de la stat, in ciuda franelor de acolo. Ma consider un antreprenor bun, mai stiu si pe altii, deci am avut tot timpul incredere ca lucrurile se pot schimba si fara sa astept ceva de la politicieni.
Cu toate astea, am fost la vot de fiecare data. Era dreptul meu si n-aveam de gand sa renunt la el. Nu i-am judecat insa pe cei care n-au facut-o, tocmai datorita lucrurilor de mai sus. Am inteles de ce le era scarba.
Scriu azi fiindca simt ca de data asta lucrurile sunt diferite. Simt speranta fata de un candidat. E o speranta precauta, discutabila, din cauza multelor deziluzii din trecut. S-ar putea sa gresesc, stiu asta si mi-o asum. Fata de celalalt insa, nu simt nimic bun. Ba chiar as zice ca ma sperie nivelul la care s-a ajuns. Nivelul de minciuna, de mizerie, de cumetrie, de incompetenta.
Cred ca a venit momentul ca, in ciuda scarbei, sa iesim din casa si sa votam. In ciuda tolerantei pe care am avut-o atatia ani fata de cei carora nu le pasa, in ciuda faptului ca nici mie nu mi-a pasat cu adevarat atat de mult timp, de data asta simt ca dupa aceste alegeri exista posibilitatea ca intre mine si cei care nu fac nimic, sa se creeze o ruptura atat de mare incat va fi irecuperabila.
Am sa o spun drept: daca asta inseamna a fi roman, sa te uiti cum te ia naiba intr-un mod atat de evident si sa nu faci nimic, atunci eu ma pot lipsi fara probleme de calitatea asta.
Si mai cred ceva: cred ca daca nu votam, tara asta va incepe sa moara. Si n-o sa puteti sa spuneti ca voua nu v-a zis nimeni, ca n-ati avut ce face. Aveti. Iesiti la vot, luptati, ca sa nu fiti condusi de oameni de zece ori sub nivelul vostru.
In continuare am, si voi avea, aceleasi asteptari mici legate de politicieni. Vreau doar sa ne lase in pace sa ne descurcam singuri. Si asta care pare sa castige acum daca nu facem nimic, n-o sa ne lase.
Daca v-am lasat vreodata impresia ca se poate avea incredere in mine, as vrea sa ma folosesc de puterea asta acum si sa va rog sa iesiti din casa si sa votati. Cu cine simtiti voi, macar de data asta. Apoi, putem sa ne intalnim la o bere si sa “nu ne pese” impreuna. O sa va inteleg, ca si pana acum.
Nu cred ca poti sa nu votezi si apoi sa te plangi de ceo de la guvernare.