Inca lupt!

Nu suport oamenii care constientizeaza ca au o problema (reparabila) si nu fac nimic. Tocmai din cauza asta, cand mie mi se intampla sa realizez ca am o astfel de problema, ma enervez. Stiu ca am cateva (mai multe) probleme dar lucrez la ele. In plus, sigur mai sunt unele pe care inca nu le constientizez.

Exista totusi una de care imi dau seama si totusi nu fac nimic impotriva ei. Sau incerc sa fac, doar ca nu prea imi iese.

De fiecare data cand ajung intr-o librarie sau intr-un anticariat cheltui bani. Uneori destul de multi. Si, de cele mai multe ori, pe carti pe care nu am de gand sa le citesc atunci, fiindca am deja un teanc de carti necitite pe masa.

Intr-o zi, acum 3-4 saptamani, stiam ca voi avea ceva timp liber intre doua intalniri si ca voi fi pe la Universitate. Asa ca m-am gandit sa ma duc sa vad ce carti au mai aparut. De data asta, insa, m-am controlat…sau cel putin asa credeam :)

Am realizat faptul ca iar voi cheltui asa ca, inainte sa plec, mi-am scos din portofel mare parte din bani pastrand doar atat cat aveam nevoie pentru a imi plati consumatia la “bodega” in care aveam stabilite intalnirile. In plus, ca nu cumva sa fiu tentat sa cumpar ceva cu restul ce, probabil, avea sa imi ramana, am ales sa nu intru in anticariatele din pasaj de la Universitate.

Asa ca m-am dus la Sala Dalles unde cartile au niste preturi mai normale si stiam ca nu le pot cumpara :) Evident ca m-am plimbat pe acolo o ora si, la fel de evident, am gasit 2-3 carti pe care le-as fi cumparat. Deja ma injuram singur ca imi lasasem banii acasa. Dar printre injuraturi, in scurtele momente de luciditate, imi spuneam ca e normal sa ma simt asa. Pana la urma, am o problema iar acum o combat.

Asa ca am pus resemnat cartile la loc pe rafturi si m-am indreptat catre iesire. Am trecut pe langa domnisoarele de la “casa”, m-am uitat usor trist catre pungile in care mi se dadeau de obicei cartile, am trecut de “detectorul de coduri de bare” si m-am oprit. Mintea mea a inceput sa deruleze imaginile pe care tocmai le vazusem, cautand ceva. Am mai facut un pas dar capacitatea mea de multi-tasking era depasita. Ori mergeam, ori gandeam. Sa le fac pe amandoua odata insemna sinucidere. Asa ca am lasat mintea sa deruleze. A avut nevoie de 3 secunde ca sa ajunga unde trebuia sa ajunga. Am zambit (a se citi “ranjit’) si m-am intors la casa, pentru a verifica.
Dap! Langa pungile la care ma uitasem era un semn foarte indragit de mine: (click to enlarge) Evident, le-am cumparat pe toate!

…inca lupt. Pe bune!

Later edit:  uitasem de la ce mi-a venit ideea post-ului; astazi iar am dat bani pe carti desi nu ii planificasem. Am venit acasa cu:

– Teoria si practica negocierilor – Mircea Malita
– Povestiri despre om – Constantin Noica
– Guerrila Marketing Excellence – Jay Conrad Levinson