In asteptare…

Imi place sa ma aflu in asteptare. In asteptarea de lucruri / evenimente / persoane placute. Ma refer la acea senzatie pe care o ai (sau poate numai eu ?) atunci cand stii ca din secunda in secunda trebuie sa apara la coltul blocului o persoana draga de care ai stat mult timp despartit. Sau atunci cand are loc o premiere la care esti aproape sigur ca vei castiga. As prelungi acele secunde premergatoare momentului de intensitate maxima: momentul reintalnirii, momentul in care realizezi ca ai ajuns in varf, atunci cand incepi sa realizezi ca inima bate si ca, in majoritatea timpului, sa respiri nu te solicita atat de mult.

E un sentiment unic. Traiesti altfel momentele de astazi daca stii ca maine te asteapta ceva extraordinar. Si mie imi place sa traiesc la intensitate maxima totul (iar asta implica ambele extreme). In consecinta, incerc sa fac in asa fel incat in fiecare zi sa ma gandesc la un moment din viitorul apropiat care imi va face inima sa bata.

PS: daca printre cei ce citesc blogul exista persoane care stiu despre ce vorbesc ii rog sa imi spuna cat le-a dat HB2 – HB1  (unde HB1 e nr de batai ale inimi per minut in mod normal si HB2 e nr de batai ale inimii, tot per minut, in momentele dinaintea climax-ului) :)