Am citit multe carti motivationale si m-au ajutat la inceput. Dar niciodata nu am fost genul de cititor fanatic, care sa creada 100% in ceea ce scrie intr-o astfel de carte. Intotdeauna mi-am pus intrebari si am incercat sa judec, cum m-am priceput, sfaturile pe care autorul le dadea.
Acum cativa ani am citit o carte de Napoleon Hill in care erau cateva paragrafe despre importanta stabilirii telurilor. Mai dadusem de ideea asta si in alte carti dar ceea ce facea ca aceasta carte sa fie deosebita era abordarea. Hill propunea o varianta foarte simpla si practica prin care sa testezi importanta formularii unor scopuri.
Cu multa neincredere, mi-am luat inima-n dinti si am zis sa o incerc si pe asta. Era o idee usor de aplicat, care nu necesita foarte mult timp si (acum cand ma gandesc mai bine la asta) cred ca voiam sa imi demonstrez ca nu functioneaza :)
Asa ca am urmat pasii: am luat un caiet virgin, mi-am ascutit creionul si am inceput sa ma gandesc la teluri. 20 de minute mai tarziu aveam puse pe prima pagina a caietului 12 scopuri. Unele erau pe termen scurt si de o simplitate care, acum, ma face sa zambesc: “sa fac rost de filmul X” sau “sa imi cumpar o pereche de blugi verzi, evazati, cu talie joasa si cu franjuri pe margine”. Altele insa erau ceva mai indraznete; erau cele la care visam cu adevarat dar le pusesem pe foaie mai mult pentru a nu ii da lui Hill nici o sansa de a reusi sa imi demonstreze ca are dreptate: “sa pornesc o firma, impreuna cu un asociat, pana la 1 Ianuarie (adica 8 luni mai tarziu)” in contextul in care nu cunoasteam la vremea aia pe nimeni care ar fi putut sa imi fie asociat si nu aveam nici o idee clara cu privire la business-ul pe care voiam sa il creez.
A fost o experienta interesanta. M-a ajutat sa imi pun gandurile in ordine si sa imi dau seama ce vreau de fapt. Evident, caietul l-am aruncat intr-un dulap si acolo a ramas.
Dar nu pentru totdeauna. 8 luni mai tarziu, in timp ce incercam sa imi fac un pic de ordine in niste maldare de foi si dosare am dat de caietul cu pricina. La inceput nici macar nu imi mai aminteam ce e cu el. Uitandu-ma insa peste randurile de pe prima pagina am simtit ca cineva m-a lovit exact in crestetul capului. Am stat nemiscat, holbandu-ma la caiet, cam 10 minute.
De ce? Fiindca toate telurile erau atinse. Toate doisprezece. Am inceput sa verific termenele si sa ma gandesc cand le atinsesem. La unele nu imi mai aduceam exact aminte dar majoritatea respectasera si termenul.
As vrea sa am o explicatie logica pentru ceea ce s-a intamplat atunci si ceea ce se tot intampla de cativa ani incoace. Am incercat sa gasesc explicatii prin diferite locuri. Cea mai plauzibila pare cea conform careia in momentul in care formulezi aceste scopuri subconstientul incepe sa lucreze si sesizeaza de unul singur oportunitati pentru atingerea lor. Chiar daca tu uiti, subconstientul lucreaza. Ar putea fi adevarat sau nu. Cert este ca la mine functioneaza. M-am gandit ca ar putea sa mai ajute pe cineva “povestioara” asta.
Daca va apucati sa faceti liste cu scopuri urmatoarele sfaturi v-ar putea ajuta:
1. numerotati-le
2. scopurile trebuie sa fie scurte (maxim 2 propozitii fiecare)
3. sa fie clare si precise (sa nu lase loc de interpretari). Nu scrieti “vreau sa imi cumpar un BMW” ci “vreau sa imi cumpar un BMW rosu, model XYX, din anul xyzw cu volan portocaliu”
4. important: sa aiba termene. Nu scrieti doar “vreau sa imi cumpar un BMW” ci “vreau sa imi cumpar un BMW pana pe data de 04.10.2008”
5. formulati atat teluri pe termen scurt (o saptamana) cat si pe termen lung (2 ani)
6. credeti in ele. Nu neaparat in faptul ca ideea de mai sus va da roade, ci in fiecare scop in parte. Trebuie sa fie intr-adevar lucruri pe care vi le doriti