Am un blog personal, dar nu ATAT de personal. Deci nu va entuziasmati prea repede si cititi pana la sfarsit :) , dupa care astept pareri.
” Aseara am fost la tine acasa. Mi-au aratat niste fotografii cu tine facute cu clasa ta de liceu si cu echipa. Cea care mi-a placut cel mai mult era una in care tu si inca un coleg erati gata sa alergati. M-am uitat la tine, si asta mi-a trecut prin minte. Parul este strans adunat dat tot este incolacit in jurul degetului meu, ca si cum l-ar prinde. Am sarutat acele buze. Expresia aceea am vazut-o atat de des. Picioarele acestea au fost lipite de mine. Am tinut acele incheieturi cu degetele mele. Mainile mele au fost in acele maini. Degetele mele au atins ambele fete si ambele au atins usor si au sapat adanc in acei umeri. Buzele mele au sarutat acel gat. Si stiu ca trebuie sa fii in viata, pentru ca esti atat de viu! Intelegi ce vreau sa spun ?
Dragul meu, vino la mine in vis la noapte si spune-mi ca esti viu si sanatos. Te rog! Stiu ca vrei sa-mi spui. Poate undeva intr-o inchisoare, in seara asta iti spui ca diseara o sa incerci sa-mi spui ca esti viu. Daca exista ceva bun pe lume, or sa te lase sa-mi spui. Acum, la culcare, astept mesajul tau.
Te voi iubi pana la moarte,
Myra ”
Myra A. Strachner, pentru soldatul Bernie Staller, care a fost dat disparut in misiune. Pe data de 18 martie 1945. A doua zi dupa ce Myra a scris aceasta scrisoare, Bernie a fost ucis in misiune.
Te salut,
nu e gluma, chiar e numele meu.
Am citit si sincer am ramas fara cuvinte, scrisoarea de mai sus este profund legata de unele ganduri pe care le aveam cand am deschis site-ul si care nu-mi dau pace de mai mult timp. Coincidentele pot fi cel putin bizare. Cel mai tare e ca ai scris asta chiar azi.
Oricum, e interesant sa o gasesc pe net. Ma mir ca nu te-am ,,intalnit” pana acum.
E cam la sentiment scrisoarea, la urma urmei se intampla atatea in viata. Imi place in schimb citatul din Oscar Wilde, e o idee care rezista in orice zi.
Nu am avut niciodata de-a face cu telemarketing asa ca nu dau alte impresii. Deocamdata.
Mailul nu e al meu. E bine sa-ti spun.
Numai de bine.
A.
sincer nu stiu ce sa spun, soarta, destinul crud, coincidenta sau ghinionul, asa ceva este rar si aproape incredibil
Pentru cine nu a inteles, persoana de mai sus nu eram eu :) Era un alt Andrei Rosca. Il salut :)
da cati sunt? deja totul e confuz, nu mai inteleg nimic, salvati-ma va rog, parca totul decurge intr-o alta realitate, dar nu, asta se intampla numai in carti, oricum super postarea