Uneori, intr-o organizatie, atunci cand niste oameni nu dau rezultatele la care te asteptai, s-ar putea sa nu fie vina lor, ci vina sistemului. Suntem atat de bombardati de ideea-cliseu ca oamenii conteaza cel mai mult incat unii dintre noi, cei care nu credeau suficient de puternic in asta, se sperie. Si incearca sa se forteze sa creada in oameni si sa ii puna pe primul loc. Vad asta in jurul meu. Prea des.
Iar in incercarea asta de a ne pasa artificial de oameni, ajungem foarte repede in extrema cealalta. Avem impresia ca oamenii potriviti fac performanta oriunde i-am pune. Uitam ca nu exista oameni potriviti pentru sisteme nepotrivite. Cu alte cuvinte, sistemul pe care noi l-am creat (sau in care suntem fortati sa lucram) este atat de prost incat niciun om, oricat de bun ar fi, nu ar putea face performanta.
Bineinteles, nu intotdeauna e asa. Doar uneori. In rest, oamenii nu performeaza fiindca nu pot performa. Fiindca nu au capacitatea / experienta / motivatia sa o faca. Partea proasta este ca si atunci este tot vina noastra, ca manageri. Uneori fiindca nu i-am pregatit suficient, alte dati fiindca i-am pus pe postul gresit si, uneori, fiindca i-am angajat in the first place, si nu ar fi trebuit.