A fi un optimist nu inseamna a ignora posibilitatea unui esec. Aia are un alt nume, se cheama prostie. Atunci cand iei in considerare cea mai proasta varianta (worst-case scenario) si stii ce sa faci in cazul in care se produce, e imposibil sa fii luat prin surprindere. Cred ca e o linie foarte fina intre optimism si naivitate. Hai sa fim constienti de faptul ca intotdeauna exista posibilitatea sa esuam, in timp ce credem cu tarie ca vom reusi.
Si, daca tot veni vorba despre esecuri, cred ca desi multa lume intelege diferenta clara dintre o batalie si un razboi, putini o constientizeaza constant. Stiti de ce unii oameni nu se simt niciodata infranti? Fiindca au inteles ca tot ceea ce altii considera razboaie ei pot foarte usor considera batalii. Napoleon Hill scria intr-una din cartile sale ca nimeni nu este invins iremediabil pana cand nu accepta infrangerea ca pe o realitate.
Asadar, o solutie exista: nu accepta infrangerea. Tu hotarasti cand ai pierdut o lupta si cand ai pierdut razboiul, nu ei.
Foarte interesant post, dar ultimul paragraf poate avea un contraargument istoric serios: aşa a gândit şi Hitler după bătălia de la Stalingrad şi nu prea a fost o soluţie bună.
Lucian, cred ca Hitler avea probleme mai grave decat optimismul :)
Ha ha ha …. raspunsul pentru Lucian Vasile e mai tare decat postul :)):))……..mor de ras!
Emy jr., trebuia sa fi pus un smile zambitor ca sa dau commentului anterior tenta glumeata la care m-am gandit. Deci nu trebuia luat in sensul rigid. :)
Lucian, sa stii ca am inteles :)