Au trecut deja doua zile si eu nu reusesc sa ma conving sa scriu despre cum a fost la Iasi. De fapt, nu prea imi vin cuvintele. Sigur, as putea sa povestesc despre locurile prin care am fost, ce am vizitat, cum a fost in tren si cat de obositi am fost dar parca nu despre asta mi s-a parut mie ca a fost Iasiul.
Pentru mine, “plimbarea” asta in Iasi a fost mai degraba un mix de sentimente. Mi-a placut ca am putut petrece timp impreuna cu o parte din echipa bookblog, mi-a parut bine ca nu au aparut incompatibilitati intre oamenii de acolo si m-am bucurat nespus dandu-mi seama ca exista atatia oameni in Iasi care si-au rupt un pic din timpul lor pentru a bea un ceai cu noi.
Au fost acolo Alexandru, Dragos, Alexandra, Sebi si Bogdan, ne-a salutat in trecere Adrian Mironescu iar Tony a facut un gest care pentru mine a valorat mai mult decat toti teii lui Eminescu si toate bojdeucile lui Creanga vizitate in Iasi. Vorbeam cu Jen, in tren, nu mai stiu in ce context, despre ceea ce am incercat eu sa spun la roblogfest si, o zi mai tarziu, aici pe blog: ca bookblog NU este un proiect despre carti ci unul despre oameni. Jen mi-a zis atunci ca suna a bullshit PR-istic. Cred ca are dreptate. Daca as fi auzit asta de la vreun om de PR, probabil ca as fi facut misto de el 2 saptamani.
Totusi, de aici de unde privesc eu, din interiorul bookblog, cu experienta pe care imi place sa cred ca o am in lucrul cu oamenii, nu prea mai suna a bullshit PR-istic. Desi in tren au fost momente in care toata echipa citea, ma indoiesc ca cineva s-a urcat in trenul ala pentru carti. Nici Alexandru, Dragos, Alexandra, Sebi sau Bogdan nu cred ca s-au deplasat pana in barul Sage din dragoste pentru lectura.
Sigur, cartile sunt un element de legatura, o pasiune comuna, dar bookblog a fost intotdeauna mai mult de atat.
**Au mai scris despre “team-building-ul” din Iasi:
**Am sa pun peste cateva ore si niste poze.