Acum 3 ani aveam primul contact cu un manager de multinatioala. Acum 2 ani si ceva, cineva refuza sa ma ajute cu bookblog fiindca “nu avea potential de monetizare”. Acum vreo 6 luni asistam la o intalnire publica in care erau prezenti cativa mari investitori straini. Toti oameni cu mult mai multa experienta decat mine, toti oameni cu mult mai multi bani, toti oameni care conduc sisteme mult mai complexe.
Tin bine minte gustul amar cu care am ramas dupa fiecare dintre cele 3 intalniri. A fost acelasi, l-am recunoscut de fiecare data. Era gustul lasat de oameni care, in ciuda experientei, par ca au scapat printre degete esentialul.
Faptul ca si managerii si investitorii se gandeau la bani nu m-a surprins. M-a dezamagit faptul ca se gandeau DOAR la asta. Undeva pe drum, au uitat fiorul pe care il ai atunci cand incepi ceva nou, au transformat pasiunea in datorie si dorinta de performanta, in profesie. Cumva, au omorat antreprenorul din ei.
Cu riscul de a-mi plafona eficienta sper sa nu ajung niciodata in situatia asta. Mi-am propus sa fac tot posibilul sa nu-mi transform proiectele in multi-nationale miniaturale, sa nu transform oamenii in niveluri ierarhice, sa nu schimb discutiile la un suc pe rapoarte anoste. Vreau sa cred ca putem evita aruncarea pasiunii intr-un sertar pe care il deschidem doar in weekend-uri si inainte de speech-urile de sfarsit de an.
Daca banii sunt cei la care va trebui sa renunt la un moment dat pentru a putea pastra asta, am sa o fac. Desi ma indoiesc ca asa functioneaza lucrurile. Vorba unui tip mai destept ca mine, “daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem”.
Sunt perfect de acord cu tine. Nu stiu daca a avut ce antreprenor sa moara in ei ca nu a fost niciodata. Conteaza foarte mult si specificul firmei la care sunt manageri. In banci cel putin, e dezastru.
Am vazut de multe ori ca se foloseste termenul de multinationala pentru a descrie o firma de anvergura dar cred ca este mai potrivit termenul de corporatie. Probabil din cauza ca majoritatea corporatiilor sunt multinationale dar o multinationala poate fi si o firma mai mica care isi deschide cateva filiale in alte tari, fara ca sa fie o corporatie.
In ceea ce priveste corporatiile, ma declar total impotriva sistemului pe care functioneaza. Am spus de multe ori si am sa tot spun ca este un sistem comunist redus la nivel de intreprindere.
Managerii cu care ai purtat discutiile erau de mijloc sau de top (din p.d.v. ierarhic)? Eu unul cred in continuare ca cei de top, cum ar fi directorii de strategie, au totusi o alta perceptie decat cea prin prisma banilor.
Cat despre cei care se ascund dupa cifre si speech-uri redundante… pacat de ei. De multe ori nu e vina lor.
Nu sunt toti investitorii asa. Si daca apare intrebarea cum faci bani, nu inseamna neaparat ca el este interesat doar de bani.
Cum gandesti tu e foarte ok, si la modul cum pui problema sunt convins ca ai sa ajungi acolo unde iti doresti cu sau fara parteneri financiari. Gandeste=te insa ca exista sigur si partenerii aia pe care ii vrei tu.
sincer nu vad unde este problema … de cate ori am avut gustul amar sau de cate ori m-au durut ficatii cand am avut contact cu lumea buna din business ar fi trebuit sa ma mut la tara si cresc animale. problema este ca sunt constient ca fiecare dintre noi are dreptul sa gandeasca si sa actinoeze dupa cum pofteste. problema este la tine. cat de dispus esti sa te schimbi si in ce fel … cat esti dispus sa accepti.
“Cu riscul de a-mi plafona eficienta sper sa nu ajung niciodata in situatia asta. Mi-am propus sa fac tot posibilul sa nu-mi transform proiectele in multi-nationale miniaturale, sa nu transform oamenii in niveluri ierarhice, sa nu schimb discutiile la un suc pe rapoarte anoste. Vreau sa cred ca putem evita aruncarea pasiunii intr-un sertar pe care il deschidem doar in weekend-uri si inainte de speech-urile de sfarsit de an.”
Bine, dar când vei ajunge la un nivel superior celui de acum cu antreprenoriatul (ÅŸi am încredere că o vei face) lucrurile vor fi foarte diferite… Poate că la proiecte de nivelul BookBlog (lăudabile, de altfel) se poate ce vrei tu, dar mă îndoiesc că se va putea întotdeauna.
victor: nu erau din top-management, intr-adevar.
vlad: stiu ce spui si cred ca ai dreptate. In niciun caz nu am zis ca sunt toti asa. Dar in mod cert tu intelegi mult mai bine decat mine cum functioneaza sistemele alea distructive despre care vorbeam.
Tiberiu: poate ca ai dreptate, insa eu am, fata de mine cel putin, doua datorii: sa incerc si sa cred ca pot sa o fac.
Nu uita ca eu cred foarte tare in ideea ca daca altii n-au reusit sa o faca pana acum, nu inseamna ca e imposibil. Inseamna doar atat: ca EI nu au putut sa o faca. Posibil sa gresesc, dar pana una-alta cred in chestia asta si sunt destul de convins ca o sa-mi iasa.
Alexandru: “fiecare dintre noi are dreptul sa gandeasca si sa actinoeze dupa cum pofteste”
Nu e chiar asa. Esti sigur ca vecinul tau are dreptul sa iti sparga casa daca asa pofteste? Asta usor off-topic.
On-topic, legat de cat de multe esti dispus sa accepti, aparent e vorba de flexibilitate. Doar ca romanii se folosesc de multe ori de flexibilitate pt a isi justifica lipsa de curaj si incapacitatea de a se impotrivi unui sistem.
Eu cred in nevoia de adaptabilitate, dar nu imi cere sa ma adaptez unui sistem care distruge valori, ca n-am s-o fac.
@andrei: un lucru am invatat in viata pana acum foarte bine: “daca joci poker trebuie sa joci dupa regulile poker-ului” :)
off-topic: da … vecinul are dreptul sa-mi sparga casa daca asa pofteste … nu poti tu, nici eu si nici macar muierea lui schimba asta. Numai ca nu-i doresc sa faca asta. :)
Vecinul poate sa sparga casa daca asa are chef, dar NU ARE DREPTUL s-o faca.
Intr-o societate civilizata, democrata, esti liber sa-ti selectezi valorile stabilite prin lege, activand liberul arbitru, insa fara sa afectezi libertatea celuilalt si pastrandu-ti propria valoare.
Alexandru: sunt oameni care vor doar sa joace poker si oameni care vor sa faca regulile unui nou joc
in continuare cred ca faci o confuzie intre dreptul de a face ceva si puterea de a face ceva. Sunt lucruri diferite.
geni zice bine: drepturile tale se opresc in punctul in care incep drepturile celui de langa tine
Exista doua posibilitati. Prima, cea in care tu ai dreptate, iar oamenii cu care te-ai intalnit se gandesc la bani din punct de vedere fizic, sa ii aiba, sa ii gestioneze etc., uitand de placeri. Cea de-a doua posibilitate este ca undeva la mijloc sa fie o interpretare gresita, anume ai spus “bani” si te gandesti fizic la bani, pe cand cei cu care ai vorbit se gandesc la resurse in sensul larg (atentie, inclusiv mutarea unor resurse ce ar putea ajuta alti oameni – cost de oportunitate).
Nu intotdeauna banii primeaza, iar cei care considera banul foarte important sunt putin incuiati la minte. Pe de alta parte, cheltuirea de resurse trebuie sa se totusi cu cap, nu total aiurea. De aceea, presupunand ca as fi un potential investitor in bookblog, ma gandesc ce sanse are sa imi returneze resursele pe care le investesc in el. Exista sanse mari ca acele resurse de care tu ai nevoie sa fie generate de alti oameni, angajatii mei. Adica, presupunand ca investitorul cu care discuti are bani in alte afacari care creeaza locuri de munca pentru diverse categorii, de ce ar investi bani in bookblog fara sa stie daca sistemul tau se poate autosustine cel putin? Atentie, investitorul nu baga doar bani in site-ul tau, ci baga si timpul, si informatia folosita de oamenii care lucreaza pentru el, timp si informatie folosite pentru a genera banii de care tu ai nevoie si care pot fi folosite pentru oamenii ce lucreaza pentru el.
Cum cuantifici?
In rest, putem considera ca bookblog va actiona precum o fundatie ce are ca scop sa promoveze cultura, iar atunci investitorul nu mai este investitor, ci este donator. Iar orice om cu bani, din punctul meu de vedere, nu doneaza o suma oarecare de bani doar pentru a ajuta 1000 de insi sa isi rezolve o problema doar pentru ca asa vor ei. (Nu vreau sa par rautacios, ci doar incerc sa analizez mai detaliat.) Se fac donatii pentru a ajuta copii care nu au jucarii (ma rog, mai exact spus se face publicitate pentru asta) sau pentru situatii in care se rezolva probleme cu impact major (de exemplu, un aparat medical sofitsticat).
Nu vreau sa te demoralizez, dar si cand te duci la banca (iar asta cred ca o stii mai bine decat mine), ea e mai deschisa sa iti dea 1 milion de euro decat 1000, pentru ca la 1 milion de euro trebuie sa justifici cum ii vei da inapoi si vor avea interes; la 1000… sunt doar costuri (bancile nu au costuri variabile).
Scuze de comentariul lung :)
mihai, nu vorbim de bookblog. ca discutia se termina mai rapid.
“presupunand ca ai fi un potential investitor in bookblog” te-as trimite sa te plimbi :)
oricum, ca idee, bookblog se sustine foarte bine si asta se va vedea in curand :)
si nu-ti face probleme ca nu ai cum sa ma demoralizezi. Sunt zen. Always been, always will :p
Keep zenning (e corect? :P )
“poate ca ai dreptate, insa eu am, fata de mine cel putin, doua datorii: sa incerc si sa cred ca pot sa o fac.”
Departe de mine gândul de a te descuraja – mai mult, ÅŸtiu că ar fi aproape imposibil să reuÅŸesc asta. :-) Dar sunt foarte curios cum o să Å£i se schimbe punctele de vedere când vei avea sute-mii de angajaÅ£ii…
Nici la nivelul ăla nu e obligatoriu să accepÅ£i norma. PoÅ£i inova, cum au făcut-o Google ÅŸi alÅ£ii, modul în care funcÅ£ionează compania din punct de vedere al raporturilor ierarhice. Dar lucrurile vor fi atât de diferite de cum sunt acum încât piedicile se vor întrezări de-abia pe parcurs… nici nu le poÅ£i bănui în ziua de azi.
Multă baftă oricum în tot ce ţi-ai propus. Să ai succes, şi să ne putem şi noi lăuda că te citim încă din perioada romantică a primilor ani de antreprenoriat. :-)
Tiberiu: si eu sunt cel putin la fel de curios :)
In ceea ce priveste romantismul anilor de antreprenoriat, sper sa nu se duca prea curand :)
cred ca si in antreprenoriat e foarte important sa mentii un nivel ridicat de responsabilitate si accountability al oamenilor cu care lucrezi. chiar daca renunti la rapoarte si proceduri. nici macar in corporatii – si lucrez intr-una – nu exista “fani” ai procedurilor si rapoartelor. dar intr-adevar se pune accentul pe eficiente si pe sisteme de responsabilizare a fiecaruia pentru ceea ce face. ceea ce, din experienta mea in lumea antreprenoriala, de multe ori antreprenorii uita sa faca, furati fiind de noi si noi idei si de noi si noi oportunitati. uita sa masoare succesul – cat de dificil ar fi asta – si sa monitorizeze oamenii (inclusiv sa se automonitorizeze).
si exista o diferenta enorma intre mid-management si top-management si intre manageri romani si manageri strain. o discutie cu un top manager strain te incarca de energie pozitiva pentru multa vreme.
“Tinerii sunt cei care au cel mai mare avant in a schimba lucrurile. Flower power! De ce vor sa le schimbe? Pentru ca nu le inteleg. Atunci cand nu intelegi cu adevarat un lucru te apuci si-l schimbi, pentru a-l aduce la nivelul tau de cunoastere. Procesul de schimbare esueaza de fiecare data, dar (daca esti suficient de inteligent) castigi ceva: inveti de ce lucrurile sunt asa cum sunt, de ce e bine sa le intelegi sau macar sa le accepti (si sa nu incerci sa le schimbi)”. Dragos Manac
http://www.manac.ro/2008/07/10/orezul-si-secretara-zen/
ii urez succes lui Dragos :)