Mie imi plac oamenii visatori. Imi plac cei ce au curajul sa viseze si sa aiba idealuri foarte inalte. Ii prefer pe cei cu idealuri prea inalte (daca exista asa ceva) celor cu obiective prea mici sau fara. Insa observ de ceva vreme incoace o specie de om foarte periculoasa. Sunt cei foarte pozitivi, excesiv de optimisti, oameni ce viseaza tot timpul ca lumea e mai buna decat e. Care-i problema, veti intreba. Teoretic, niciuna.
Atata doar ca mare parte dintre noi suntem priviti de altii. De prieteni, de sustinatori, de cunostinte, de colegi de breasla. Iar oamenii astia observa lucruri. De exemplu, faptul ca optimismul nostru are sau nu o finalitate. Sau faptul ca intelegem ce e aia realitate si nu suntem doar cu capul in nori tot timpul.
Ca sa nu ma lungesc foarte tare, ce voiam sa spun este ca nu numai ca ne datoram noua sa fim pragmatici, macar din cand in cand, ci datoram asta si celor din jurul nostru. Altfel, ne vom trezi la 50-60 de ani niste Gandhi-wanna-be tristi, neintelesi si dezamagiti, care n-au reusit sa schimbe absolut nimic in jurul lor. In plus, vom avea la pachet si niste prieteni, amici si cunostinte care la un moment dat, in trecut, au crezut in noi. Si n-a iesit nimic din asta.
TU esti subiectul in cauza?
Oricum, cred ca avem nevoie de acesti Gandhi-wanna-be pentru a genera un val de optimism in jurul lor, doar sa nu cadem in extreme, a se vedea “adeptii lui Grig”.
Nu prea imi pasa ce spun altii despre mine, cu mici exceptii, cei mai inteligenti ca mine, inclusiv sotia mea.
E recomandat sa iti alegi un target cat mai mic, nu de alta dar sa nu cazi de sus ca doare mai tare.
Nu Robert, nu sunt eu. Cel putin nu inca. Peste 20 de ani mai discutam. Insa eu sunt printre cei mai pragmatici oameni pe care ii cunosc si stiu foarte bine unde se termina realitatea. :)
In ceea ce priveste targeturile mici, nu pot sa fiu de acord. Nimic cu adevarat important nu s-a intamplat datorita unor targeturi mici. Invers da.
De fapt, ma gandeam la ce folosesc in activitatea profesionala, AGILE development. http://agilemanifesto.org/
Proiectul (target-ul) se pe poate impartii in feli mai mici pe care sa le duci la indeplinire si normal intr-un final o sa ai un tot.
Ah ce ma bucur ca o zici si tu. E nevoie de pragmatism, de realismul ala care sa te tina cu picioarele pe pamant si cu multa dorinta de a face ceva si a si face acel ceva.
Cand indrazneam eu sa-mi franez visele fata de cativa optimisti Gandhi-wanna be, primeam imediat eticheta de negativista…
Asa ca, ma bucur tare ca o zici si tu, o sa-i trimit pe la tine pe blog sa am sprijinul scris din exterior drept aliat. :))
Robert: da, stiu si eu AGILE, inteleg ce zici.
Gloria: vezi ca linia dintre a fi realist si a fi pesimist e foarte fina. :)
Da Andrei,
altfel spus
a nu vorbi doar ca sa emiti sunete :)