Multa lume are “fobia de a-i fi frica”. S-a mediatizat prea mult, in special in filmele americane, mitul oamenilor neinfricati. Cei ce nu simt frica si nu au emotii nici atunci cand se duc la primul interviu, nici cand sunt amenintati cu arma. Dupa parerea mea, oamenii de genul asta nu exista.
Sigur, putem vorbi aici despre eroi. Nu action-heroes, ci eroi adevarati, umani. Dar oare a fi uman nu implica si o doza de frica? Cred ca si eroilor le-ar fi teama, daca ar fi constienti de ceea ce se intampla. Dar cu ei cred ca e altceva. Mi se pare ca pentru a fi erou ai nevoie de o doza serioasa de nebunie. Sau, mai degraba, trebuie sa crezi in ceea ce faci atat de tare incat sa fii singurul care te intelege. Insa nu toti vor sa fie eroi. Nu toti sunt dispusi sa plateasca pretul si, mai ales, nu toti isi pot alege daca sa fie eroi sau nu.
Exista si oamenii obisnuiti (non-eroi) care lupta si vor sa faca lucruri mari. Unii chiar reusesc. Daca lupti nu inseamna neaparat ca nu ti-e niciodata frica. Si nu inseamna nici ca nu te indoiesti de unele lucruri, macar din cand in cand. Parafrazand un personaj fictiv ( :) ), toti avem furtuni in viata; unii mai multe, altii mai putine, unii mai mici iar altii mai mari, dar furtunile nu ocolesc pe niciunul dintre noi; ceea ce ne diferentiaza insa, este modul in care ne comportam atunci cand ne confruntam cu o furtuna. Unii se lasa paralizati de frica si nu reactioneaza. Altii, infrunta frica si lupta.
“Curajul nu este sa nu ai frica si indoieli, curajul este a actiona in ciuda tuturor temerilor si indoielilor pe care le ai.†(citat gasit pe damaideparte.ro)
Phobophobia- Fear of phobias :) si mie mi-e frica de multe lucruri, poate mai ales de mine si de ce as putea face…si vreau sa fiu eroina. I think it would suit me :P .mda, contradictie…
nu e nebunie neinfricarea. e doar constientizare a propriilor puteri si canalizarea lor in a-ti atinge scopul
permite-mi sa ma indoiesc de ultima fraza. Cand o persoana imi spune ca nu i-a fost teama niciodata de nimic (chiar daca e constient de puterea pe care o are) ma gandesc ori ca e mincinos ori ca nu se cunoaste pe sine.
Dar nici nebunie nu cred ca e, in primul rand pentru ca trebuie sa te bazezi pe ceva, oricat de mic. Si apoi, ai intalnit tu oameni care au spus ca nu le-a fost niciodata frica de nimic? Daca exista specimene d’astea, sunt numai niste infatuati. Cei cu adevarat curajosi dovedesc prin fapte, nu trambiteaza in stanga si dreapta.
A fi curajos nu inseamna a nu avea frica. Cine spune ca nu are frica mai degraba este inconstient. Curajosii stiu sa isi pun fata in fata puterile si fricile, astfel incat sa poata evalua riscul si sa decida ce vor face.
Curajul in lumea afacerilor vine din cunoastere: stii legile si stii cum trebuie sa faci, nu are de ce sa iti fie frica, sau cel mult iti este frica, dar stii riscurile. Nu poti sa inchei un contract din care iesi in pierdere doar pentru ca nu ti-e frica.
Apropo de furtuni, imi aduc aminte de o fraza a lui Junger : “ne maturizam prin furtuni”. Trebuie sa vedem despre ce frica vorbim, daca vorbim despre acel tip de frica cosmica, atunci asta ne impinge ori catre o institutie religioasa ori catre nebunie, daca vorbim despre frica cotidiana, ea nu ne influenteaza cu nimic, e doar de moment. Oricum, ideea e ca orice frica ar aparea la un moment dat, cred ca ea nu e altceva decat o provocare manifestata in diferite situatii contingente, la care forta interioara isi arata capacitatea de a o suprima sau nu.
Iar daca ne gandim la eroi, si Parsifal cand a privit Graalul a tremurat (bine, cand privesti Divinitatea in fata, nu stiu cat de bine ai putea rezista fara sa-ti fie frica :)) ), iar Siegfried la fel cand l-a infruntat pe Fafner. Si asa e, un erou are o doza de nebunie, dar eroii nu prea mai sunt la mare cautare in ziua de azi, in schimb a crescut nebunia :P Dar mai stii de unde poa` sa apara vreunu`?…
Frica este un sentiment foarte bun,pt ca tie frica reusesti sa iesi din situatii limita.atat timp cat reusesti sa ti stapanesti frica,sa canalizezi emotiile constructiv.teama e unul din aspectele ce te defineste ca om,fericiti cei ce simt frica deoarece aceia sunt sanatosi si ancorati in realitate
pai lupta sau fugi!
altceva nu poti alege…dar cu cat te expui mai mult, cu atat “pragul de sensibilitate” creste, asa incat nu vei mai simti frica (de la neliniste si teama pana la anxietate si angoasa)
e un exercitiu util!
Gandesc ca frica nu e o emotie terifianta, negativa. Orice alte trairi (dragoste, pasiune, prietenie etc)sfarsesc, se manifesta dupa vointa noastra. Bine sau rau. Esential e sa o recunosti ca atare si… nu-i permite sa te copleseasca. Generalizand, frica e fireasca, omeneasca.
Nu exista om pe acest pamant caruia sa nu i fie frica de nimic..daca n am simti bucurie,triste,furie,iubire,FRICA nu ne am putea numi oameni..unii ascund acest sentiment..dar nu i o rusine sa recunosti ca iti este frica de ceva sau cineva..din contra acceptand acest sentiment poate fi transformat in curaj..iar atunci cu siguranta nu se va intampla nimic..incercati va(chiar si eroilor le este frica doar ca ei transforma mult mai usor frica in curaj)
Cred în oamenii fara frica pentru sunt aceia care de fapt reusesc sa si-o stapaneasca magistral si sa se autodepasesca; geniile nu au temeri in domeniul in care exceleaza.