Ce ma enerveaza groaznic la oameni e defetismul; nu pot sa ii suport pe oamenii care au renuntat sa mai lupte. Nu numai fiindca mi se par moi si nu imi plac oamenii moi, ci fiindca defetismul lor ii afecteaza si pe cei din jurul lor si asta nu mi se pare corect. Stiti, drepturile noastre se opresc acolo unde incep drepturile celor de langa noi. Si cred ca toata lumea are dreptul sa isi joace propriile carti in ceea ce priveste fericirea.
Nu cred aproape deloc in noroc. Cred ca suntem nascuti cu niste predispozitii genetice si mai cred ca suntem influentati in primii ani de viata foarte puternic de cei din jurul nostru ceea ce, din nou, ne creeaza niste predispozitii, de data asta mult mai puternice decat cele genetice. Insa dupa ce dobandim aceste predispozitii, suntem de capul nostru si 99% din ceea ce devenim tine de noi si doar de noi. De cat de mult muncim, de cat de puternic ne dorim lucruri si, mai ales, de cat de dispusi suntem sa ne expunem la mediu.
Deci da, nimeni nu ne poate influenta daca noi nu le permitem sa ne influenteze. Doar ca, uneori, suntem prea ocupati cu altele si nu constientizam faptul ca suntem influentati. E, si fix atunci intervin baietii astia negativisti care, dupa mintea lor, au luat deja bataie; pentru ei, razboiul s-a terminat. E o lume nasoala, e o tara de rahat, oamenii sunt rai, toti barbatii sunt la fel, toate femeile sunt la fel, nimeni nu te angajeaza daca…, doar guvernantii o duc bine, bla bla bla.
Ii stiti, da? Feriti-va de ei, sunt periculosi si habar n-au.
Au habar doar sa piarda :) .
Ovidiu
True story. Frumos zis. :)
Adevarat.
Acesti oameni sunt invinsi inainte de a lupta. Si da, ii influenteaza pe cei din jur. Tara, societatea, “ceilalti”, nedreptatea, politicienii, mereu si mereu altii sunt neaparat de vina ca ei nu sunt multumiti de vietile lor.
Majoritatea nu pierd nicio ocazie sa imparta cu cei din jurul lor acest negativism care ii roade si le-a distrus vietile. Si daca incerci sa le explici frumos ca lucrurile nu sunt asa cum le vad ei, vor face tot posibilul sa te convinga ca tu esti cel aerian, visator, imatur si habar n-ai pe ce lume traiesti. Brrr.
Mai mult decat rai , cum zici si tu, ne influenteaza negativ viata.Cred ca nu ar putea fi altfel decat intr-o societate utopica pe care sigur nu o vom avea.
Nu intotdeauna sunt constienti de ceea ce simt si fac (desi ar trebui), si nu intotdeauna poti scapa de ei usor. Uneori sunt foarte aprope si iti determina viata, intr-un fel. In loc sa te lupti cu ei, trebuie sa ai rabdare si sa-i ajuti. Altadata trebuie sa te descurci fara sa ai nicio putere sa ii schimbi sau sa ii ajuti.
Formarea din copilarie conteaza enorm.
“Nu cred aproape deloc in noroc.
Cred ca suntem nascuti cu niste predispozitii genetice si mai cred ca suntem influentati in primii ani de viata foarte puternic de cei din jurul nostru ceea ce, din nou, ne creeaza niste predispozitii, de data asta mult mai puternice decat cele genetice.”
Dar “predispozitiile genetice” si influentele din primii ani de viata datorate celor din jurul nostru nu sunt rezultatul “luptei” prin care opunem vicisitudinilor vietii propria vointa{“o lupta-i viata, deci te lupta”) ci sunt doar forme sub care se manifesta “norocul”.
Unii sunt, genetic, burdusiti cu talente si abilitati in timp ce altii au avut nenorocul sa se nasca cu o zestre genetica modesta. Degeaba esti un luptator daca ai un IQ mediocru, unde mai pui ca insasi inclinatia spre lupta e tot un dat genetic, iar parintii, la fel ca si cei ce-ti populeaza viata in copilarie, nu ti-i alegi.
Poate ca vorba aia veche cu “ce ti-e scris, in frunte ti-e pus” nu e chiar in totalitate gresita. Nu e exclus ca liberul arbitru sa se manifeste doar intr-un domeniu restrans, determinat de factorii amintiti de dv. in articol. Factori ce determina in linii mari atat predispozitia pt. lupta cat si posibilul rezultat al acesteia. Oricum, Noroc! bate in statistici urarea Sanatate!, iar lucrul nu cred ca are drept cauza stupiditatea cronica a miliardelor de oameni care au populat sau populeaza acum planeta. In concluzie, fa-ma mama cu noroc! (de gene, de oameni ce ne pot influenta etc., etc.)
eu as zice ca pot fi uneori chiar fff periculosi. te pot face sa renunti la sperantele si visele tale
..si nu stiu ce e mai tragic…ca sunt inconstienti de raul pe care il fac, ca nu face nimeni nimic pentru a ii face constienti ca sunt prizonieri in propriul labirint…sau ca li se pune in brate una din cele mai periculoase arme autohtone : accesul (promovare) mass media…ca unii sunt ai naibi de mediatizati si au deja o armata de fani care le propavaduiesc prejudecatile, antinationalismul si cinismul :D
E relativă treaba. De exemplu, a renunţa la ţara care nu îţi mai satisface nevoile este un gest de curaj şi în acelaşi timp o dovadă de defetism relativ la acea ţară. Pentru că oricând poate apărea cineva care să-ţi spună că nu ai încercat totul, că puteai reuşi dacă munceai mai mult, dacă îţi doreai mai mult etc, fapt posibil adevărat. E o graniţă foarte fină între a alege varianta mai uşoară şi a alege varianta optimă (care se poate traduce prin răul cel mai mic).
Da. Am de-a face cu personaje ca astea aproape in fiecare zi. Enervant e ca oricat ti-ai bate capul cu ei, domle’ tot rau iesi. Ma scoate din minti chestia asta.
Rabbit: a renunta la tara da. A te plange ca e nasoala si a continua sa stai in ea e exact ce am scris eu mai sus. :)
popular li se mai zice si “oameni slabi cu ingerul”
au au au, si eu care ma feream de astia de la Finante ;)))))) :*