Ce ma enerveaza groaznic la oameni e defetismul; nu pot sa ii suport pe oamenii care au renuntat sa mai lupte. Nu numai fiindca mi se par moi si nu imi plac oamenii moi, ci fiindca defetismul lor ii afecteaza si pe cei din jurul lor si asta nu mi se pare corect. Stiti, drepturile noastre se opresc acolo unde incep drepturile celor de langa noi. Si cred ca toata lumea are dreptul sa isi joace propriile carti in ceea ce priveste fericirea.
Nu cred aproape deloc in noroc. Cred ca suntem nascuti cu niste predispozitii genetice si mai cred ca suntem influentati in primii ani de viata foarte puternic de cei din jurul nostru ceea ce, din nou, ne creeaza niste predispozitii, de data asta mult mai puternice decat cele genetice. Insa dupa ce dobandim aceste predispozitii, suntem de capul nostru si 99% din ceea ce devenim tine de noi si doar de noi. De cat de mult muncim, de cat de puternic ne dorim lucruri si, mai ales, de cat de dispusi suntem sa ne expunem la mediu.
Deci da, nimeni nu ne poate influenta daca noi nu le permitem sa ne influenteze. Doar ca, uneori, suntem prea ocupati cu altele si nu constientizam faptul ca suntem influentati. E, si fix atunci intervin baietii astia negativisti care, dupa mintea lor, au luat deja bataie; pentru ei, razboiul s-a terminat. E o lume nasoala, e o tara de rahat, oamenii sunt rai, toti barbatii sunt la fel, toate femeile sunt la fel, nimeni nu te angajeaza daca…, doar guvernantii o duc bine, bla bla bla.
Ii stiti, da? Feriti-va de ei, sunt periculosi si habar n-au.