In ultimele zile am tot discutat cu diferite persoane pe tema “fericirii”. Ce inseamna? Cum o atingi? Cum stii ca ai atins-o? etc. Asa ca m-am hotarat sa caut si alte pareri si am gasit urmatoarele idei care mi s-au parut interesante:
” Fericirea nu este ceva care se castiga sau este meritata. Fericirea nu este o chestiune morala, asa cum nu este nici circulatia sangelui; amandoua sunt necesare pentru a te simti sanatos si bine; fericirea este pur si simplu o stare de spirit in care gandim placut in majoritatea timpului”.
“Multi oameni sinceri nu cauta fericirea pentru ca li se pare ceva egoist dar urmarirea fericirii nu este o forma de egoism. In schimb ce poate fi mai josnic si mai nedemn decat sa fii vesnic nemultumit , nehotarat si sa mormai intruna, indiferent din ce motiv? Ce poate fi mai jignitor pentru ceilalti?” (Dr. Maxwell Maltz)
“Noi nu traim niciodata, ci doar speram sa traim; asteptam cu nerabdare sa fim fericiti, ceea ce inevitabil duce la faptul ca nu suntem” (Pascal)
Acestea fiind spuse, ramane totusi o intrebare care ma “chinuie”: oare nu cumva pescarul care traieste pe malul unui rau, intr-o casa izolata, doar cu familia sa, este mai fericit decat mine ? Oare nu cumva oamenii care au pretentii mai mici si pe care ii poti multumi cu mai putin sunt cei care duc o viata mai fericita? Pentru acel pescar faptul ca are ce pune pe masa in fiecare zi, are un acoperis deasupra capului si are o familie care il iubeste poate reprezenta idealul de fericire. Daca ati fi convinsi de asta, si ati putea, nu ati alege sa faceti instantaneu schimb cu el ?
Oricum, inainte sa ne plangem de viata pe care o avem ar trebui sa ne gandim un pic la “problema pescarului” care poate fi adaptata foarte usor realitatii in care traim. Deci, reluand ideea, nu va frustreaza faptul ca un cersetor care traieste pe strazile din Bucuresti poate simti o fericire mult mai intensa atunci cand isi gaseste o scara de bloc in care sa doarma intr-o noapte ca asta decat simtiti voi atunci cand vine ziua de salariu sau de dividende si incasati 20,30 sau 200 de milioane ?
Pana la urma, el are atat de putine in comparatie cu noi si totusi noi suntem cei vesnic nemultumiti in timp ce el e bucuros si recunoscator pentru fiecare bucata de paine si pentru fiecare loc in care poate sa isi petreaca noaptea…
Mi se pare un pic ilogic si injust. Si tind sa cred ca nu sunt singurul care gandeste asa.