Am auzit de la mai multe persoane pe care le consideram cu capul pe umeri ideea ca barbatii nu plang (in sensul ca plang foarte rar) iar cei care o fac sunt niste penibili si nu pot fi considerati barbati adevarati.
In primul rand, va vine sa credeti sau nu, si barbatii plang si o fac dintr-un motiv foarte simplu: sunt oameni. Iar oamenii au sentimente. Pe deasupra se intampla sa mai acumuleze si stres, iar asta indiferent de sex. Cred ca plangand accelerezi “eliminarea” stresului si accepti mai repede situatia in care te afli. In momentul in care ai acceptat ca ceea ce se intampla e real, poti sa te pui pe treaba si sa cauti solutii.
E adevarat ca majoritatea femeilor sunt ceva mai sensibile decat mare parte dintre barbati si, in consecinta, plang mai repede. Adica din lucruri mai marunte si mai des decat barbatii. Dar asta nu inseamna ca nu exista exceptii. Exista, si inca multe. As afirma chiar, cu riscul de a fi injurat, ca barbatii care spun ca nu plang sunt niste falsi si niste penibili (din nou, nu neg faptul ca pot exista si exceptii).
In plus, ma uitam azi dimineata pe niste statistici din care reiesea clar faptul ca barbatii care plang mai rar sunt in general mai violenti. Nu este un lucru bun, dar este normal sa se intample asta. Indiferent ca vrei sau nu, tensiunea acumulata trebuie sa defuleze la un moment dat. Daca nu scapi de ea plangand, poti sa scapi de ea batandu-ti nevasta sau injurand copiii.
E vorba de o alegere pe care o faci…sau nu. Fiindca exista si persoane care nu au invatat inca faptul ca neluarea unei decizii nu te absolva de responsabilitate. Si atunci, aplica aceasta strategie (pe care ei o considera geniala) inclusiv problemei de mai sus. Aleg sa nu aleaga. Stiu ca au o problema (sau mai multe) si la un moment dat vor exploda si totusi nu fac nimic. Ei doar asteapta sa vada ce se intampla. Oare o voi bate din nou pe nevasta? Sau ma voi razbuna zgariind cu cheia masina noua a vecinului de la etajul doi ?
Poate ca n-ar fi rau sa incercati sa plangeti.
Evident ca nu e singura solutie, evident ca asta nu inseamna ca ar trebui sa plangem plangandu-ne de mila. Evident ca plansul nu se face la comanda. Ceea ce vreau eu sa spun este ca atunci cand iti vine sa plangi, poate ar fi o idee buna sa o faci. Ajuta. Iar barbatii care plang nu sunt mai putin barbati ci sunt mai mult oameni.
eu zic ca un barbat care plange are un Eq mai mare decat un barbat care isi reprima plansul
consider ca un barbat care se abtine sa planga este mult mai putin liber ca unul care o face . liber de ego.
nu conteaza daca plangi, cat conteaza de ce plangi
mai putina teorie si mai multa practica; pentru credibilitate, dati 3 motive pe care le considerati bune pentru un barbat ca sa planga, le puteti citi pe ale mele …
nu ar trebui sa ai motive sau 3 motive pt care sa plangi
trebuie sa plangi cand tu simti ca iti vine sa plangi nu sa stai sa te gandesti mah sa plang acum sau nu ? e safe ? se uita careva ?
mi se pare sa iti fixezi niste targeturi pe care atunci cand le fixezi ai voie sa plangi
fiinta umana in complexitatea ei are dreptul sa planga :))
doar incerc sa aduc discutia in plan practic
sunt si cazuri cand nu iti permiti sa plangi, sau e chiar un semn negativ sa plangi: lista mea completata
ah , inteleg
1) “nu plangi cand esti un conducator, un exemplu pe care il urmeaza toti, atunci viata multora depinde de tine si daca tu plangi, le iei speranta tuturorâ€
da , nu e ok sa rupi imaginea de lider
2) “nu plangi cand ar trebui sa avansezi, iar plansul e o piedica”
da , nu e bine sa iti plangi de mila in loc sa vezi oportunitatile
3) “e rau sa plangi cand plansul vine din iubire de sine, din egoism, din invidie”
aici nu sunt de acord; chiar daca plangi din invidie atata timp cat plansul e manifestare si nu reprimare e ok.
3 este cazul in care cineva plange cand capra vecinului da mai mult lapte
de exemplu microbistii care plang de ciuda cand afla ca adversarii lor directi din campionatul intern au castigat nu stiu ce trofeu european
Mihai: sigur ca ceea ce spui tu e adevarat; sunt cazuri in care nu ar trebui sa plangi. Destul de putine, zic eu, iar exemplul cu liderul este unul foarte bun.
Dar chiar si liderii plang. Si unii dintre ei chiar mai des decat majoritatea oamenilor. Fiindca liderii buni sunt persoane care iubesc si inteleg oamenii si, deci, stiu ce inseamna sa fii sensibil, empatic.
Insa aici cred ca trebuie sa avem grija la nuante. Din punctul meu de vedere, ar fi mai corect spus “conducatorii nu ar trebui sa planga DE FATA CU CEI CARE II URMEAZA …” daca asta i-ar demoraliza sau i-ar priva de vise si sperante. Dar cred totusi ca, odata ajuns acasa, daca inca simte nevoia, e okay si chiar recomandat sa planga.
daca are acasa familie cu copii, si acolo e lider
ar putea sa planga la wc, dar sa traga apa ca sa nu il auda cei care il considera leader-ul lor
sau asa :)
nu cred rolul barbatului in familie este acela de a fi leader
barbatul ar trebui sa gaseasca acasa intelegere pt nevoia sa de a plange
si nu trebuie sa se ascunda la toaleta pt a face asta
mi se pare penibil sa te duci acasa sa te ascunzi in baie ca sa plangi
mai bine te duci si te imbeti ca un porc intr-un bar ….
ivalki: “familie cu copii”
nu am zis ca trebuie sa se planga copiilor
Hmmm, parerea mea de fata/femeie/gen feminin/etc…orice om plange, fie de sex feminin sau masculin. Numai ca doar putini recunosc asta. Si aici nu intervine doar orgoliul de barbat, ci orgoliul uman. E la fel in ambele cazuri, si sincer uneori ma gandesc, daca inainte mai gaseai diferente de comportament intre femei si barbati, in ziua de azi…nu prea mai sunt. Ceea ce ma face sa ma gandesc la o alta idee de discutie, oarecum separata dar inspirata de acest subiect, ce diferente mai exista intre femei si barbati in ziua de azi in afara de organele sexuale? Chiar sunt curioasa de raspunsuri…
asta da subiect de discutie. eu nu vreau sa adaug decat 2 idei din analiza grafologica, din experienta mea.
primul comentariu: am vazut foarte, foarte, foarte multi barbati sensibili (la critica, la mentalitati), trasatura care este in personalitatea lor. acesti barbati de obicei dau dovada de empatie si preiau din starile celor din jur. pot fi vanzatori si lideri foarte iscusiti, la fel cum pot fi niste frustrati DACA NU STIU sa-si CONTROLEZE EMOTIILE. plansul este ca o supapa prin care se elimina presiunea.
al doilea comentariu: daca barbatii de mai sus au urmatoarele trasaturi: introversie (tin emotiile in ei si nu le exprima liber in exterior), traiesc foarte intens starile negative, frica de respingere si/sau ridiculizare si alte trasaturi (nu vreau sa lungesc mult analiza)… atunci chiar ca au nevoie de supape pentru a elimina presiunea.
nimeni nu a zis ca trebuie sa plangi in public. din experienta cu analiza grafologica am vazut foarte multi barbati frustrati din cauza emotiilor si sensibilitatii lor. aviz amatorilor.
A plange este firesc… si dak credeti ca liderii mari nu plang… ia aruncati un ochi la Base! :p
de cand este base lider in tara asta?
poate doar cu titulatura.
Asta voiam si eu sa intreb. A conduce ceva nu te face automat lider
faptul ca a fost ales prin vot il face pe Basescu mai mult decat un lider formal
nu ii putem contesta calitatea de lider, dar putem pune in discutie
abilitatile de actorie care l-au propulsat in aceasta pozitie
Mihai, imi pare rau dar trebuie sa te contrazic. A fi lider inseamna, printre multe altele, ca oamenii sa te iubeasca si sa te urmeze. Ma indoiesc ca, scuzati expresia, la Basescu se intampla asta.
andrei & mihai: cred ca avem definitii diferite pentru “lider”. pentru mine basescu nu este un lider in sensul in care inteleg eu acest cuvant. pentru mine lider este:
1. omul care conduce prin exemplul personal / el insusi este un exemplu de comportament, personalitate si atitudine
2. omul care are viziune, stie incotro se indreapta el si incotro ii indreapta pe cei care il urmeaza
sunt si altele care deriva intr-o forma sau alta din aceste doua elemente. iar basescu nu are, in opinia mea, nici macar 10% din aceste doua trasaturi.
spuneam: faptul ca Basescu a fost ales prin vot, demonstreaza ca are suficienti care il urmeaza, au incredere in el, poate il iubesc
daca nu crezi ca sunt si din acestia, eu sunt un exemplu, desi public nu il sustin in polemici, ba chiar il critic, tot l-as vota in continuare
nu am zis ca nu are oameni care l-au votat. l-au votat, il plac… etc
pentru mine basescu nu este un lider, pur simplu nu indeplineste conditiile unui lider, asa cum definesc eu acest termen. punct.
exemplele si modelele – difera de la persoana la persoana, sigur ca Basescu nu e modelul tuturor, dar sunt suficienti romani pentru care el este un model
pentru mine lider=conducator; cate modele de comportament sunt acceptate in societate – atatia tipuri de lideri vor fi ; poti sa fii un lider bun sau rau, dar tot lider=conducator esti
daca vreti discutam, care ar trebui sa fie modelele romanilor, prin exemple: asa da, asa nu – cum propusesem in discutia cu plansul
( eu am vazut niste exemple pozitive cat a fost Basescu primar: s-a inceput eradicarea chioscurilor, a cainilor vagabonzi )
viziune – viziunile sunt cam ezoterice; greu de comparat la exprimarea lor, iar ulterior putini isi mai aduc aminte de ele
de fapt, eu am facut prima greseala cand am spus ca un lider nu trebuie sa planga, ar fi trebuit sa spun “un lider virtuos” nu isi permite sa planga atunci cand el este cel care ofera un exemplu de stabilitate emotionala
Si eu cred la fel, Ionut.
Exista prejudecata potrivit careia daca plangi esti un om slab si in orice caz de o calitate intelectuala indoielnica. Superioare sunt, deci, fiintele care nu plang si care judeca tot ce vad strict cerebral.
Intr-adevar, e jenant sa plangi la un spectacol prost sau la citirea unei telenovele. Lacrimile, insa, nu sunt o rusine daca te podidesc in clipa in care vezi un film bun sau citesti o carte puternica. Prejudecata aceasta conform careia plansul ne aseaza intr-o lumina dezavantajoasa este chiar gresita fiindca in acest fel, cum am mai avut prilejul sa spun, uitam ce inseamna darul lacrimilor, faptul ca exista o teologie a lacrimilor si multi Sfinti Parinti nu s-au rusinat de plansul lor. Prin darul lacrimilor are loc umezirea divina a mintii. Lacrimile sunt binefacere si izbavire, si cine, dupa o perioada de traversare a desertului, reuseste in sfarsit sa planga, se numara printre cei fericiti, caruia Domnul i-a acordat gratia izbavirii. Maica Domnului lacrimeaza din cand in cand si tocmai acele icoane sunt adevaratele icoane facatoare de minuni…
Imi amintesc, bunaoara, ca spre finalul Idiotului, atunci cand am citit scena cutremuratoare desfasurata in fata cadavrului Nastasiei Filipovna, vegheata atat de cel care o injunghiase, Pavel Rogojin, dar si de iubitul ei mistic, printul Miskin, spre rusinea mea, am plans. Altcineva imi povestea ca in momentul in care a vazut pentru prima oara Hamlet in celebra versiune cinematografica a lui Lawrence Olivier, cu legendarul actor in rolul principal, tot in finalul piesei, atunci cand Hamlet moare, dupa ce à Slava Domnului – omorase destul, nu si-a putut opri lacrimile.
Cu toate acestea, se cuvine sa facem diferenta intre plansul tiganesc, zgomotos, melodramatic, si plansul care, cum am spus, este ca o izbavire si curata deopotriva sufletul si mintea. Mintea, de ganduri uscate, sufletul, de trairi obscure. Plansul, in forma lui superioara, e ca o cainta, o redemptiune, o rasucire a intregii fiinte care pana in acel moment intepenise in rele. De aceea, imi si doresc sa avem cat mai multi plangatori printre noi. Ei, prin efortul lor, dar si prin darul care li s-a acordat, sunt ispasitorii unei umanitati care nu stie decat sa dispretuiasca, sa sfideze, sa priveasca cu o aroganta tembela toate cele neintelese. Tot prin plans ajungem sa integelem lucruri ce pana atunci ne fusesera ascunse. Plansul este asadar si calea spre cunoastere si cine plange cunoaste Universul in toata splendoarea acestuia. Oare ce se intampla cu Aliosa in clipa in care are viziunea lumii rasturnate in abisul ochilor sai inlacrimati? Oare nu cunoaste?
O ultima observatie: cei carora le sunt refuzate lacrimile nu sunt superiori, asa cum isi inchipuie, ci, dimpotriva, prosti si nemernici. Dumnezeu ii poate trage si de maneca fiindca ei tot nu vor vedea nimic, nu vor cunoaste nimic, nu vor iubi nimic…
DAN STANCA
Sa incepi sa discuti despre slabiciunile umane si sa o dai in politica…aiurea, dar ce mi se pare si mai aiurea, ce a scris Bogdan mai sus. Scuza-ma ca te intreb este un citat sau tu ai gandit asta, ca ai semnat la sfarsit cu un nume, si am avut impresia ca ar fi un citat…oricum ar fi, no comment la ce ai scris, chiar daca nu sunt de acord in totalitate cu ce este scris, foarte frumos spus. Daca nu aveam deja unele conceptii ma cucereau deplin.
este un articol scris de Dan Stanca in Aldine in 2005, am uiat ghilimelele. Si nu inteleg ce ti se pare aiurea?
sunt de acord cu “just me” ca am inceput de la un subiect si am trecut la politica. subiectele nu sunt totusi separate pentru ca atat de mult se merge pe manipularea maselor in politica… incat… sincer iti spun ca om care mai stie unele chestii, imi bate foarte, foarte tare la ochi. de cele mai multe ori ignor ceea ce se petrece in politic. nu-mi iese mereu, de acord cu asta :)
Plansul e acel ceva care individualizeaza oamenii,unii plang pentru ceva,altii pt altceva,unii plang pentru ca asa simt in acel moment,altii pentru ca s-a intamplat ceva ingrozitor.dar unii plang mai des,altii mai putin des.Plansul e complex,este un sentiment care te acapareaza si nu-ti mai da drumul prea curand,asociindu-se cu starea de spirit in care te afli.Plansul implica multe.
Din iubire atzi plans ???? sa te doara sufletu sa simtzi ca ceva din tine moare a trait cineva acest sentiment ? e atunci sa vezi cum plangi … si astept sa imi spunetzi si mie dc ? pt ce ? astept raspunsuri
“Iar barbatii care plang nu sunt mai putin barbati ci sunt mai mult oameni.”
– ultima fraza mi se pare stupida. poate sunt mai simtitori, dar nu pot fi mai mult oameni. asta daca definitia omului nu este… plangacios biped, complexat, dominat de obsesii.
Ca parere personala, fiecare e liber sa planga cand vrea. Eu nu cred ca am mai plans din adolescenta. Cu siguranta ca am devenit mai violent. Iar, daca mi se umezesc ochii uneori, nu sporeste violenta, ci e tocmai din cauza ca trebuie sa o oprim. Dar ma linistesc si imi spun ca trebuie gasite solutii pasnice, in limitele legii.
fratilor sa plangii e ceva normal,sa suferii,asta ne este dat,indiferent ca eti barbat s_u femeie,e normal.
Dar e ceva,ANORMAL,sa iti bati nevasta,sa iti ijuri copii,sa facii rau unui apropiat de familia ta,shi e o rusine sa agresezi un strain,din cauza nervilor.sa plangi e ceva normal.
E ANORMAL SA FIM VIOLENTI,DAR E NORMAL SA PLANGEM.
Numai un om prost rade de cineva care plange . Cand plangi nu plangi numai din glandele lacrimale ..plangi k ceva in suflet nu e asa cum trebuie . Daca suntem barbati adevarati atunci sa ne iubim sotiile sa ne respectam copii si sa nu ne ferim sa plangem
buna….pot sa zic si eu ceva?
adesea simt nevoia sa plang dar fara un motiv anume..de fel eu sunt mai timid,si mai mult gandesc decat sa vorbesc…..oare e ceva anormal in asta?am plans si nu stiu pana cand o sa mai plng dar e bine oare?e chiar dureros pt mine ca ma doare inima cand plang…in adevaratul sens al cuvantului….
Niciodata nu am trait cu impresia ca un barbat care plange da dovada de slabiciune! Dimpotriva! Bine, acum sa nu exageram: chiar si o femeie plangacioasa e ridicola, la un moment dat. Dar sa iti traiesti sentimentele (de fericire sau tristete) atat de intens incat sa nu iti poti stapani (sau sa nu vrei sa iti stapanesti) lacrimile, este un lucru deosebit de frumos si inaltator! Eu, una, cred ca oamenii care nu vor sa beneficieze de acest dar (care ne-a fost acordat tuturor) sunt (scuzati expresia!) niste handicapati din punct de vedere sentimental! Ei sunt incapabili de a trai toata gama de sentimente, fireasca pentru orice om. Si, sincer, imi pare rau pentru ei! Inseamna ca nu au fost niciodata cu adevarat fericiti sau nu au simtit niciodata durerea adevarata; iar mintile si sufletele ne pot fi modelate cel mai bine (spre complexitate, spre dezvoltare) experimentand tot ceea ce este omenesc. Sa nu uitam ca putem lacrima plini de emotie, la fel de bine cum lacrimile pot fi semn de compasiune… Ele fac parte din natura noastra, umana… si nu au injosit niciodata, pe nimeni (poate ca unii traiesc cu aceasta parere gresita; e problema lor!)… Parerea mea!
Andrei,
Vreau sa te intreb : tu ai plans vreodata de cand nu mai esti copil ?
Daca vrei sa precizezi sursa titlului , sau cine a spus asta :
Eu stiu ca a spus Isus in predica de pe munte ,in Biblie este scris la Ev. Matei cap 5 , referindu-se la rasplata viitoare a celor credinciosi.
La comentariul de aici : “si baietii plang cateodata” ai spus foarte corect.
Mie mi s-a intamplat sa plang nu numai de “nefericire “ci si dintr-o emotie pozitiva foarte puternica ,exemplu recitarea unei poezii in care m-am implicat emotional asa incat m-au gatuit lacrimile si mi-a fost ciuda , este o dovada de slabiciune in controlarea emotiilor !lucru pe care barbatii il fac cu usurinta.
Dani_ela: bineinteles :)
Si eu stiam de Iisus pe munte, insa n-as baga mana in foc. Nu stiu sigur.
am si eu o intrebare:eu mam despartit de prietena mea de 1 an si de atunci nu am mai fost cu nimeni si aprope ca plang in fiecare saptamana din cauza asta!s-a saturat de mn si ma lasat…si eu sunt o fire mai sensibila…ce sa fac?ma ajuta si pe mn cineva?:)