Inainte de a vorbi la o conferinta, ma gandesc mult la abordare. Poate mai mult decat la ce voi spune. Fiindca, la randul meu, am fost participant la multe conferinte si m-au enervat groaznic doua tipuri de oameni: cei (multi) care ma plictiseau si cei care nu aveau curajul sa spuna adevarul de teama ca ar putea sa ma deranjeze.
Da, adevarul mai si doare cateodata. Si da, uneori, pentru ca vrei sa te mai poti privi in oglinda si sa fii mandru de tine e nevoie sa fii vertical si sa spui ce crezi, nu ce ar vrea ceilalti sa auda.
Cu toate astea, nu toti suntem experti la a primi feedback, e clar. La asta contribuie puternic si oamenii care se grabesc sa dea feedback fara sa se intrebe daca abordarea e buna. De cele mai multe ori modul in care dai feedback e de doua ori mai important decat feedback-ul pe care il dai.
Orice cioban stie sa dea cu parul. A fi direct nu este intotdeauna cea mai buna varianta, iar a nu fi direct nu te face neaparat mai putin sincer. Am invatat acum ceva vreme ca mare parte dintre discutiile in contradictoriu se termina prost fiindca niciunul nu vrea sa rezolve o problema, fiecare incearca sa ii demonstreze celuilalt ca e mai destept decat el.
Doar ca, din pacate, a fi mai destept nu te face automat mai putin complexat.