“I have often wondered how it is that every man loves himself more than all the rest of men, but yet sets less value on his own opinions of himself than on the opinions of others.” – Marcus Aurelius
Si eu ma tot intreb. Cred ca avem nevoie de mai multi oameni convinsi ca au dreptate. Da, acum imi veti spune ca am ajunge in extrema cealalata, a oamenilor care se cred mai destepti decat sunt si care nu accepta pareri din partea altora. Posibil, dar eu prefer oamenii care au impresia ca au mereu dreptate celor ce sunt convinsi intotdeauna ca n-au. Ca de obicei, ideal ar fi sa ne situam undeva la mijloc, sa fim moderati.
Dar v-ati gandit vreodata cum ar fi sa nu se poata? Bineinteles, noi avem impresia ca se poate, dar cum ar fi sa nu se? Daca nu ar exista cai de mijloc, daca nu ar exista solutii de compromis, daca lumea n-ar fi facuta din “shades of grey”, ci doar din alb si negru? Daca am putea fi ori exagerat de modesti, ori exagerat de laudarosi? Daca ar trebui sa alegem intre a fi foarte proactivi sau foarte pasivi? Atat de intelegatori incat lumea sa ne ia de fraieri sau deloc? Excesiv de flexibili sau excesiv de rigizi? Sensibili pana la a ne da lacrimile cand vedem rasaritul sau duri pana la a privi oameni care mor si a nu ne pasa? Daca ar trebui sa alegem, am sti ce?
A ne indragosti iremediabil de o persoana, sau a nu ne indragosti niciodata? A ne entuziasma naiv la fiecare idee care ne trece prin cap si a fi dezamagiti sau a nu fi capabili sa ne entuziasmam niciodata? A crede tot ce ni se spune, sau a suspecta fiecare lucru, oricat de marunt? A crede prea mult in oameni sau a nu sti sa oferim incredere deloc? A intelege prea multe lucruri pentru a mai putea dormi bine noaptea sau a intelege prea putine? A ne gandi toata noaptea la una dintre intrebarile astea sau a ne convinge in 3 secunde ca, de fapt, nici nu le-am citit?
Aleg sa fiu exagerat de modesta in fata unui om intelept si exagerat de laudaroasa in fata unui om care stiu ca ar putea invata de la mine.
Aleg sa fiu foarte proactiva cand e vorba de proiecte ce implica oameni si foarte pasiva cand e vorba de proiecte ce cauta doar profit.
Aleg sa fiu atat de intelegatoare incat lumea sa ma ia drept fraiera cu cineva care are nevoie de asta sau deloc cu cineva care nu merita.
Excesiv de flexibila cand vreau sa fac ceva deosebit impreuna cu un prieten sau excesiv de rigida cand vreau sa ma distantez de cineva care m-a mintit.
Sensibila pana la a-mi da lacrimile cand vad rasaritul si sunt indragostita sau dura cand trebuie sa plec, daca nu sunt bine-venita.
Aleg sa ma indragostesc iremediabil de o persoana.
Sa ma entuziasmez naiv la fiecare idee care imi trece trece prin cap.
Sa cred tot ce mi se spune, pana la proba contrarie.
Sa cred prea mult in oameni.
Sa inteleg prea multe lucruri pentru a mai putea dormi bine noaptea.
Sa ma gandesc toata noaptea la una dintre intrebarile astea :) Multumesc :)
Excelent!
As alege insa Biblia: “Fericiti, cei saraci cu duhul!”
:)
Cum ar fi?…. Nu ar fi.
Cel care ar avea tot timpul dreptate nu i-ar accepta pe ceilalti de acelasi fel cu el… s-ar omorî toÅ£i între ei
geni, don’t go there :) e foarte interpretabil
gia: cu placere
Daca ar doar alb si negru, am fi cam demni de mila. A avea certitudinea unui a fi, echivaleaza la mine cu moartea entuziasmului. Nimc de descoperit, nici o aventura, in lumea mea, exclud aceasta varianta.
doar alb si negru zici? pai asa si e, doar ca ele se mai si amesteca… griurile de acolo vin. si-apoi, hai sa mergem spre ceva mai vizual, cum ar fi fost daca impresionistii ar fi avut pe paleta doar alb si negru, nu ar fi avut voie sa le amestece, dar ar fi trebuit sa picteze lumea? lumea e colorata, lumea e formata din griuri pornind din tot rogvaivul… de-aici si diferentele atit de subtile intre oameni. parerea mea :)
felicitari pentru blog!
e prima data cand trec pe aici ..si-mi place tare mult.
o micuta”rautate” daca-mi permiti ( mai degraba o intepatura prieteneasca) … Marcus Aurelius a scris in latina si nu in engleza.
9vieti: multumesc. Iar de permis iti permit dar iti raspund ce am mai raspuns si altora. Eu am gasit citatul in engleza, intr-o carte, si l-am preluat cum l-am gasit. Stiu ca a scris in latina, nu am citit ce a scris, si chiar daca as fi citit, in mod cert nu citeam in latina.