E o diferenta mare intre un om care a acumulat 6 ani de experienta cu o singura firma si un om care in 6 ani a crescut 3 firme, cate 2 ani fiecare.
Nu zic ca una e mai buna decat cealalta, ci doar ca e o diferenta imensa. Cand conduci o firma timp de 6 ani si o duci de la nivelul 0 la nivelul 5, ajungi capabil de a conduce o firma de nivel 5. Insa cineva care in acei 6 ani a dus 3 firme de la nivelul 0 la nivelul 3, probabil ca se pricepe ceva mai bine decat tine la a porni firme si a le pune pe picioare, chiar daca ii lipseste experienta de a manageria sisteme mari.
Repet, nu mi se pare ca una e mai buna si alta mai putin buna. Spun doar ca sunt situatii si experiente complet diferite. De asta e important sa iti dai seama ce inseamna cei X ani de experienta ai omului din fata ta.
Perfect de acord. Dar cel care mereu o ia de la capat nu invata decat partea “frumoasa”, antreprenoriala, de inceput a unei afaceri. Este o parte incitanta, frumoasa, extraordinara, plina de distractii si inovatie. Dar….pierde partea de crestere normala, de lupta intra-industrie, de probleme de HR, de mentinerea clientilor, de crestere si maturizare.
Este ca intr-o relatie. Vesnicul antreprenor se afla mereu in partea de inceput, o poveste frumoasa. Doar ca nu se muta impreuna si nu experimenteaza forta reala a relatiei sau soliditatea ei in fata normalitatii.
Madalin: da, probabil ca ai dreptate. Din anumite puncte de vedere, e ca si cum ai fi in clasa a II-a tot timpul. :)
Insa deplasand putin discutia pe taramul filozofiei, nu mi se pare de mirare faptul ca atat de multi incearca sa intarzie “maturizarea” si “cresterea normala”.
Mi-ai dat insa de gandit cu “soliditatea in fata normalitatii”. Desteapta chestie :)
Mult adevar se afla si in spusele lui Andrei si celor ale Madalinului.
Si probabil ca tine de genetica (si nu numai) fiecaruia in a fi inclinat mai mult spre una din cele doua experiente. In final le facem pe ambele, doar ca una dintre ele ramane predominanta caracterului, probabil pana la moarte (nu sunt foarte sigura, dar asa inclin sa cred :)
Being an adult sux(as individual and as business). Is harder than anything imagined as start-up and is the ultimate test of determination.
In ciuda parerii generale este mai greu sa strabati normalitatea decat sa infrunti crizele ( opinia mea personala).
Da Madalin asa e,dar sunt unii care infrunta o pemanenta criza..De aia ce mai zici?? :D
:) De acord
….
Din cauza impresiei situationale, exista mai multe “psihologii” decat “suflete”, adica acelasi om, in situatii diferite a gandit “mai altfel” asupra trairilor sale sufletesti, combinand mai mult sau mai putin explicit idei de cauzalitate, valoare, frumusete si altele…
…pe de alta parte, normalitatea aceea sanatoasa iti da sentimentul de implinire in toate planurile, fiindca daca ea reprezinta doar o convenienta sociala nu ma ajuta sa ma simt foarte viu. Dar cred ca filozofez prea mult deja… :)
Madalin, strict legat de business, unii ar zice ca insasi viata unei organizatii e o chestiune de criza :)
Trotkism in business ? revolutia/criza continua?
:) da
Silviu, un om mai destept ca mine zicea ca o viata poate sa tina de o criza dar o criza nu poate tine o viata :) Dar, in unele cazuri, poate tine al dracului de mult…
La Multi Ani,
1.Nu poate sa faca totul de unul singur,trebuie sa aiba oameni de incredere, care sa-i zica absolut totul, ce face ceilaltii …
2.Banii.
2.Relatile.
3.Bafta.
4.Mentalitate de invingator.
Unii au reusit de la foarte putin,dar au uitat de
unde au plecat…