Exista o bresa!

Azi-noapte, pe la ora 2-3, aveam ca status la messenger: “Are cineva rude la Electrica?” Dupa care l-am schimbat in “Inspira, expira”. Asa am inceput sa discut cu Mihai. I-am cerut acordul sa public cateva parti din ceea ce am discutat.

Mihai: iar probleme?
Andrei: ********; daca ii prind pe aici cred ca ii iau si la bataie chiar daca saracii muncitori n-au nicio vina; nu laptop, nu baterii la mobile, nu net, nu lumina sa citesc, nu centrala termica
Mihai: le spui sa transmita mesajul la superiori
Andrei: azi a durat 4 ore; data trecuta a durat 3 zile; si stau pe Iancului frate, nu in comuna Pantelimon
Mihai: acum as putea sa par ca unul din profii mei, dar de vina e Electrica pre-revolutie. La facultate aveam o tampenie mare de tot. Uneori ne lua pe toti cu dureri de cap. Motivul era ca pe sub ea treceau niste cabluri de inalta tensiune si cand au sapat aia sa refaca fundatia le-au gasit iar aia de la Electrica “nu sunt ale noastre”.

Erau cablurile de legatura dintre centru si cartierul militari. Si un gigel a dat intr-o seara cu toporu’ in cablul ala si a ramas militariul fara curent o noapte. Dar electrica spunea ca nu e cablul lor pentru ca nu il aveau pe nicio harta a lor. Nu a fost cartografiat inainte de revolutie.

[…]

Mihai: ma rog, acum suntem amandoi nervosi :)
Andrei: :)
Mihai: am o proprietara care nu stie sa dea click pe un link; i-am explicat ca e ca si cum ar deschide o usa.
Mihai: hai sa pun niste sare pe rana…azi am fost cateva ore la birou, sa mai lucrez la site-urile mele. La intoarcere am zis sa imi iau o pizza si niste cola dar am zis sa fiu dragut de data asta si sa iau pizza de undeva si cola de altundeva, doua magazine la care merg mai mereu. In drum spre primul, la o trecere de pietoni, se opreste un autobuz ca eu sa trec si face semn cu farurile. Era acel sofer care mi-a zis sa ma asez pe scaun ca altfel nu porneste. Am zambit, iti dai seama.

Apoi am intrat in primul magazin, budgens, sa iau pizza. Managerul francizei era la casa si cand i-am dat pizza imi zice “that’s my favourite too”. PR, ca sa ma trec pe-acolo, dar oricum, dragut. Mi-a pus pizza intr-o punga, rest, toate alea si mi-a zis seara placuta. Desigur, am plecat cu zambetul pe buze. Mergand pe trotuar, trec prin fata unei florarii de la care am cumparat niste flori cand a venit prietena mea iar doamna in cauza mi-a zis “good evening”. Fara sa cumpar.

Andrei: tu iti dai seama ca ne entuziasmeaza normalitatea?
Mihai: Exact! Apoi pe trotuar era parcata o masina, iar soferul era in ea. Cand am ajuns la 3 metri in spatele masinii omu’ a pornit masina, s-a dat jos de pe trotuar si s-a oprit in dreptul lui. Dupa ce am trecut s-a suit la loc.
Andrei: Mihai, cat e biletul pana la tine? :)
[…]
Mihai: aseara am scos in fata casei, tot in curte, o masina de spalat mai veche. Am pus o hartie pe ea “take it”. Dimineata nu mai era. Duminica dimineata oamenii scot pe trotuar lucruri de care nu mai au nevoie. Altii vin si iau ce le place.

Mihai: nu vreau sa par d-ala cu nasul pe sus dar nu m-as intoarce definitiv in Romania. Poate doar o vizita prin vara dar sa ma intorc sa stau… nu.
Andrei: Eu chiar voiam sa scriu: cred ca mi-e teama sa plec din tara ca nu cumva sa imi placa si sa vreau sa raman acolo. Ca, sincer, n-am nicio tragere de inima sa plec. Nici macar in vizita. Si nu imi explic de ce :)
Mihai: ca antreprenor cred ca ar trebui sa cauti oportunitati
Andrei: buna incercare! :)
[…]
Mihai: e dificila schimbarea. Abia am aflat cum pot sa imi fac o firma cu 75 de lire si nu cu 200.000.
Andrei: :) tu voiai d’aia de 200, nu?
Mihai: da, ca strain esti obligat sa ai capital de investitie de 200.000 lire. Dar exista o bresa in lege!

A urmat o discutie despre impozite, acte, avocati si off-shore-uri care probabil ar plictisi pe multi dintre cititorii acestui blog. Oricum, replica serii, citita cred ca de 4-5 ori si care i se potriveste ca o manusa lui Mihai, a fost: “Există o breşă!” :)