Ilie scrie un post scurt si genial si imi aminteste de ce l-am bagat in categoria “Chiar imi plac” a blogroll-ului. Reproduc cateva randuri:
“Exista exces in sentiment? Daunator este excesul in ratiune.†– spune Unamuno in Jurnal intim. Eu cred ca exista exces in sentiment. Sa iubesti nelimitat si neconditionat, asta e adevarata viata. Pe cand excesul in ratiune ucide iubirea. Bine, dar daca exista exces in sentiment, atunci sentimentalismul bolnavicios ce mai e? Sentimentalismul bolnavicios nu este exces de sentiment, ci este indreptarea sentimentului spre lucruri inutile si nefolositoare, trecatoare sau desarte. Cand nu iubesti ceea ce trebuie, cazi in sentimentalism bolnavicios.”
Postul complet AICI. E genial, Ilie!
mi se pare o tampenie. o aberatie fara o concluzie cu metafore aruncate precum o foaie mototolita ici si colo.
frumoasa ultima mea propozitie dar ce spune? :D
mie mi se pare genial :)
recomand analiza tranzactionala si vei ajunge ca si mine la aceeasi concluzie. imi pare rau ca nu-mi doresc sa detaliez acum.
Tudor, sunt niste chestii acolo in care eu ma regasesc. Cred ca Ilie a surprins foarte bine (desi poate putin cam ermetic) modul in care ratiunea folosita in exces poate distruge chestii misto.
Andrei sunt convins ca stii vorba, calea de mijloc este aurita. Socrate prin Aristotel (daca nu chiar Aristotel) spunea ca aceasta cale de mijloc apartine zeilor. In fine, voi detalia mai multe pe blogul meu…
Dar sa tinem minte, ratiunea care bate sentimentul este un cliseu vechi de mii de ani si in cazul de fata conditionat si “neconditionat” se bat cap in cap in articolul de fata..
“Cand nu iubesti ceea ce trebuie”??? serios? dar tie nu ti s-a intamplat sa te indragostesti de cineva care poate nu merita? nu poti alatura aceste doua cuvint – “a iubi” si “trebuie”.
jane, sper ca vorbesti cu Ilie, nu cu mine :)
Ca nu eu am zis-o. Si nici nu am zis neaparat ca as fi de acord cu tot ce scrie el. Insa, repet, sunt acolo cateva observatii foarte foarte bune.
Tudor, calea de mijloc e expirata de 2000 de ani. Pentru Aristotel si Socrate era buna pentru ca nu aveau din ce alege, zeii erau impersonali, inchipuiri d-ale lor, oglindiri ale slabiciunilor si neputintelor lor. Binele si Frumosul erau doar la stadiul de imaginatie lipsita de practica. Dar dupa ce Binele si Frumosul isi gasesc realitatea concreta si personala, spune-mi te rog, ce cale de mijloc este intre Bine si Rau? Nici una, nu exista decat calea Binelui. E grav daca gandim in teoriile de dinainte de anul 1, stiind bine ca acele teorii au fost asimilate de crestinism. E vorba de involutie inconstienta.
jane, ba da, mi s-a intamplat sa ma indragostesc de cineva care nu merita, deci am iubit ceea ce nu trebuia. :-) Nu e logic?
Foarte adevarat ce zice Unanumo.Excesul in ratiune spulbera orice urma de profunzime in iubire.
E inselator tare cu sentimentele,la fel si cu excesele. Iar combinatia nu poate fii una “buna sau “rea”. Impartasesc o parere formulata si exprimata de oameni mai mari ca mine, (si Jung e unul dintre ei,imi pare) conform careia orice sentiment in exces e mai aproape de opusul sau decat dc ar fi moderat. E o viziune circulara asupra sentimentelor. Interesant, totusi arunca o noua perspectiva asupra retetei tale de a trai cu adevarat. Daca stai sa te gandesti, cand iubesti pe cineva extraordinar de tare e mult mai usor sa ajungi la ura decat la indiferenta. Sentimentele nu prea dispar,mai mult se transforma. O alta parere a mea ar fi ca sentimentele duse la extrem (dar vreau sa zic,la acea limita in care ajungi sa le simti fizic) sunt foarte greu de deosebit intre ele. Cand iubesti foarte tare,urasti foarte tare sau iti este frica,de cele mai multe ori e acelasi sentiment inabusitor de durere in capul pieptului.Le deosebesti numai fiindca le descoperi sursa in urma introspectiei. Si daca nu deosebesti sentimentele nu poate fi de bine. Dar pana una alta nu fac aici decat sa incerc sa “rationalizez” (cu sensul de a le explica iin chip rational) sentimentele…Ceea ce iara nu e de bine…:P E putin probabil ca rezultatul sa fie unul relevant. Dupa cum vezi, Andrei, m-am atasat de blogul tau,asa ca o sa mai trec pe aici!
Nici nu stii cat de bine imi pare, Adriana :)
Ilie cine a spus ca este expirata?
Biblia a spus, sau mai exact, Hristos – “De vrei sa intri in Viata, pazeste poruncile!” (Matei 19:17). Poruncile sunt in Decalog (cele 10 porunci), acolo se spune exact ce e Bine si ce e Rau. Nu prea lasa loc de relativizare Biblia. Atata vreme cat se stie ce e Bine si ce e Rau, nu e cale de mijloc. La antici nu se stia exact ce e Bine si ce e Rau, dar ei il “pre-vedeau” intr-un fel. Asta nu inseamna ca cel mai credincios om e perfect. Nu inseamna nici ca trebuie sa obligi omul sa fie religios. Hristos spune “cine vrea”, deci nu obliga pe nimeni. Nici omul religios nu e perfect, dar se straduieste sa traiasca dupa perfectiune, stiind ca la ea nu ajunge aici, ci dincolo; spre deosebire de ateu care nu are nici un punct de reper decat instinctul. A spus-o bine si Sartre, oricat de criminal a fost in gandire: “Cand omul nu mai are valori, actioneaza dupa instinct.” – cred ca si-a facut caracterizarea aici. :-) . Instinctul e calea de mijloc. Din comoditate, omul spune sa nu fie nici prea-prea (nici sa aiba in vedere Biblia, deci Binele), nici deloc-deloc (nici sa faca Raul pt. ca nu ii sta absolut in fire sa-l faca), si actioneaza dupa instinct sau cale de mijloc. Sunt oamenii “caldicei” ai antichitatii pre-crestine. “Sunt crestin, dar nu sunt de acord sa se predea religia in scoli si nici sa fie icoane in invatamantul de stat pentru ca acum moda in Europa e data de corectitudinea politica”. :-) In realitate, se face un Rau, se cade in Rau, caci cale de mijloc nu exista. Sunt sub 1 % atei in Romania, mutilati de comunism, care au ramas cu sechele ideologice si relativizeaza totul, adica ei sustin calea de mijloc fara sa stie ca ea e utopie de 2000 de ani. Nu mai invatam nimic din trecut noi. Pe astia i-as duce in Romania de dinainte de comunism sa imi spuna daca era bine atunci (ma rog, in afara de dictatura lui Carol al 2-lea si in afara de legionari) cand existau elite, valori, oameni educati si cu bun-simt, cand nu se punea problema daca religia sa fie predata sau nu in scoli, cand ortodoxul statea cu musulmanul si evreul la bere fara sa-l priveasca ca pe un minoritar, cand ateul nici nu exista in Romania. Au venit astia cu sechele si incep acum sa puna etichete pe oameni: tu esti femeie, deci vino in feminism ca iti spunem noi cine esti (de parca femeia e proasta si nu stie ca ea e femeie din nastere, trebuie sa ii spuna cateva toape); tu esti musulman, deci trebuie sa vii la noi ca noi iti spunem ca tu trebuie sa te rascolesti inpotriva crestinilor; tu esti homosexual, deci vino la Accept ca noi iti spunem ce trebuie sa faci ca sa o duci mai bine; tu esti ateu, deci vino la noi la humanism.ro ca noi te facem sa devii vedeta media si din o nulitate culturala te facem model demn de urmat in societate. Adica relativizam totul. Si uite asa ajunge o societate sa se divizeze si sa se aleaga praful de unitatea unei tari. D-aia a aparut si terorismul in occident, d-aia apar si violente intre etnii, si rasismul tot din cauza asta apare. Asta e multiculturalismul marxist cu apucaturi de gasca comunista.
Cam despre asta e vorba cand vorbim despre calea de mijloc ce nu exista – e utopie (sau exista doar in mintea relativistilor), si astfel se cade in Rau.