“Detaliile pot sugera esenta unui vis, dar nu o vor înlocui niciodatã. Visezi ceva si te trezesti cu amintirea visului respectiv, uneori foarte clarã, alteori doar partialã. Memoria nu-ti joacã feste, totusi, ea pãstreazã doar ceea ce esti capabil sã accepti si sã întelegi, iar restul detaliilor rãmân în ceatã cumva, nemaifiind necesare în starea de veghe. Acum, cu amintirea visului în minte, si constient, poti sã îl interpretezi.
Uneori mesajul visului este foarte clar, alteori el pare abscons si greu de sesizat. Detaliile sunt semnificative – un loc cunoscut sau cu o vibratie asemãnãtoare cu a unui loc cunoscut, un personaj cunoscut sau necunoscut, care înseamnã ceva pentru tine sau actioneazã într-un anumit mod, tu însuti într-o anumitã stare, trãind anumite emotii sau mergând spre o tintã anume… toate acestea alcãtuiesc un tablou alegoric al situatiei tale actuale din viata realã. Trebuie sã identifici elementele ca sã recreezi imaginea pe care ti-o sugereazã el, de fapt ca sã o recunosti.
ÃŽntr-un cosmar îti poti recunoaste propriile tale temeri, griji si limitãri, iar dacã în vis reusesti sã scapi de ele, este un mesaj cã esti capabil sã le depãsesti si în realitate. Dacã în vis ele te coplesesc, asta spune cã mai ai de lucrat cu ele, constient, pentru a învãta sã le surmontezi. Visele sunt rãspunsuri la întrebãrile noastre rostite sau nerostite, constiente sau inconstiente. Cei care îsi pun întrebãri, în sinea lor, adesea gãsesc rãspunsurile în vis. Faptul cã ei sunt constienti de întrebãrile pe care le au îi face sã sesizeze si sã identifice mai usor rãspunsurile. Cei care nu au întrebãri, constient, pot rãmâne cu impresia cã visul este doar o întâmplare, o productie fãrã sens sau fãrã importantã a psihicului, si de aceea ei nu vor folosi visele decât dupã ce devin constienti de mecanismul lor. ”
Adrian Mîndrutã-Tãnãsescu, via Raspandacul