Oamenii au nevoie de legende, de eroi, de idoli, de etaloane. Le place sa ii admire si cred ca din cauza asta sunt extrem de dispusi sa treaca cu vederea lucruri care ar putea ataca statutul de model al unui astfel de erou. Ma uit, de exemplu, la ce s-a intamplat cu Bill Gates si Paul Allen cei care, asa cum stie deja toata planeta, au fondat si dus pe culmile succesului Microsoft-ul.
Eu respect ceea ce au facut cei doi si sunt de acord ca au avut o contributie importanta la dezvoltarea computerelor. Dar cred ca ar trebui sa fim ceva mai atenti la detalii. Stiu ca Gates si Allen sunt foarte bogati, stiu ca au ajuns sa fie foarte bogati la o varsta destul de “frageda” dar mai stiu ceva: Gates a pornit prima firma la varsta de 14 (paisprezece) ani, impreuna cu Paul Allen. A ajuns miliardar la 31. Bai, fratilor! Asta nu inseamna chiar rapid. Sigur ca e rapid in comparatie cu oamenii de rand care muncesc o viata intreaga si nu reusesc nici macar sa se retraga din afacerea proprie si ce sa mai vorbim de cei care sunt angajati zeci de ani ca sa primeasca o pensie.
Dar totusi sunt 17 ani de munca. MUNCA! Adica 12-14 ore pe zi, inclusiv in weekend-uri, timp de 17 ani. Incercati sa va imaginati ca incepeti asa ceva acum si ganditi-va ca veti ajunge unde vreti peste 17 ani. El a inceput o firma la varsta la care mare parte dintre noi invatam geografie pentru examenul de capacitate. Deci banii astia nu i-a facut chiar batand din palme si nici nu au aparut peste noapte. O fi el geniu, dar se pare ca si geniile trebuie sa munceasca un pic…mai mult.
Gates se pare ca a fost mai rezistent, insa Paul Allen a fost diagnosticat cu cancer in 1983 iar boala a fost atribuita efortului extraordinar pe care l-a facut in Microsoft, cu program de munca prelungit, fara odihna, atentie! avand intre anii 1978 si 1984 un numar total de 6 (sase) zile de odihna! Incercati si voi sa munciti macar 11-12 ore pe zi, inclusiv in weekend, timp de numai 3 saptamani. Sa vedem daca mai sta careva in picioare.
Ar fi misto sa am banii lui Bill Gates sau ai lui Paul Allen? Sincer sa fiu, daca nu as avea si popularitatea lor (fiindca asta nu mi-as dori-o) ar fi chiar misto! As fi dispus sa platesc pretul pe care l-au platit ei? Categoric, nu! Pentru mine sunt lucruri in viata mult mai importante decat banii si (m-am gandit destul de mult la asta) as renunta instantaneu la succesul in afaceri, la bani, la libertate financiara, pentru posibilitatea de a petrece timp cu familia, cu prietenii sau pentru a imi pastra sanatatea.
Nu spun ca workaholicii gresesc. E doar o chestie care tine de prioritatile fiecaruia si de pretul pe care esti dispus sa il platesti pentru a face bani. Si apropo de pretul pe care unii sunt dispusi sa il plateasca, citeam zilele trecute despre Ralph Schneider, cofondator al Diners Club (prima companie de carti de credit indepenendenta; mai multe despre ea aici). As putea sa va povestesc dar prefer sa dau exact citatul din carte:
“Constient ca mosteneste de la tatal sau o inima slaba, suferind un atac de cord chiar in zilele lansarii companiei, avertizat ferm de doctori sa se menajeze, Ralph Schneider are o reactie prompta si surprinzatoare pentru firea umana. Ignorand totul, dar absolut totul, indragostit de firma sa si complet devotat in realizarea obiectivelor Diners Club, Schneider declara ca va munci la fel ca pana atunci si invoca preferinta pentru o traire si activitate din plin.
Cu riscul de a sacrifica ani buni de viata, dar avand constiinta indeplinirii misiunii sale, Ralph Schneider continua sa munceasca in forta dar, din pacate, numai foarte putin timp, pentru ca in dimineata zilei de 2 noiembrie 1964, pe cand se pregatea sa plece la companie, are un atac de cord final in apartamenul sau din hotelul Pierre.
Dupa numai cateva luni, presedintele in exercitiu, camaradul de conducere Alfred Bloomingdale, consemneaza si face public bilantul anului cu cel mai mare succes financiar, de 2.7 milioane dolari profit net al companiei Diners Club.”
Din nou, doar o chestie care tine de prioritatile fiecaruia.
Ai inceput sa scrii posturi din ce in ce mai lungi. Pe la jumatate ma pierd printre litere si ma fortez sa citesc in continuare.
Scuze, Adela! :)
Nici mie nu prea imi place sa citesc posturi lungi. Am sa incerc sa fiu mai concis.
E trist ca unii isi vand sanatatea sau timpul in compania celor dragi, in schimbul banilor sau realizarii ambitiilor devenite obsesii. E just ca fiecare avem prioritati diferite, dar mi se pare exagerat sa te consumi atat de mult incat sa incetezi a trai si sa existi pur si simplu, motivat doar job-ul/cariera ta.
Este intr-adevar trist, insa fara oameni ca ei nu am mai avea calculatoare, masini, tehnologia care ne usureaza atat de mult munca (vaaiii dar bine ar fi cateodata daca n-ar mai fi). Daca nu ar exista oameni care sa lucreze zi si noapte pentru stiinta, pentru dezvoltare am fi inca in epoca de piatra. Mereu vor fi oameni ca ei care sa se sacrifice, sa renunte la viata personala si la sanatate pentru un ideal si oameni care traiesc doar sa tina umbra pamantului…dar si ei sunt poate folositori intr-un anume fel. Oamenii… vor fi intotdeana o enigma.
Lya, sunt de acord ca “profitam” de munca lor, dusa pana la sacrificiu, dar dupa cum ai precizat, uneori tehnologia este doar un moft de care abuzam si mai putin o necesitate.
Andrei, ma indoiesc ca Bill Gates a avut ca vis sa faca 53 de miliarde de dolari. Sincer, cred ca mai mult a fost o pasiune a lui pentru calculatoare.
In alta ordine de idei, Bill Gates a fost genial prin prisma incapacitatii de a gandi a altora (vezi contractul cu IBM care practic a facut Microsoft sa fie o firma recunoscuta, atunci cand Apple a pierdut enorm).
Ma mai gandesc ca trebuie sa ai in vedere si raportul dintre forte, asa cum era atunci si asa cum este acum. Daca acum ai o idee buna, in care crezi, esti pasionat de ea si sa zicem ca pe termen lung va merge, risti sa fii oprit de cei care deja sunt mari. Chiar daca s-ar inventa un nou sistem de operare, accesul pe piata este practic inchis.
Da, fara Bill Gates nu am fi avut calculatoare poate, dar fara piraterie nu am fi avut noi doi calculatoare (serios vorbind).
Acum te intreb sincer: scopul tau in viata este sa faci bani?
1. Stiu ca fara piraterie probabil ca nu am fi avut calculatoare.
2. Categoric, nu! Sincer sa fiu, chiar si firma mi-am facut-o fiindca imi place sa construiesc proiecte, sa vad ca reusesc sa fac chestii misto incepand de la zero, deci nu pentru bani! A nu se intelege ca ma deranjeaza banii sau ca ii evit :))
Dar eu sunt de parere ca atunci cand faci ceva cu pasiune e imposibil ca, mai devreme sau mai tarziu, sa nu apara si banii.