Știi cum ți-e uneori frică de liniștea aia din weekend, când nu mai ai nimic urgent de bifat și riști să descoperi că, fără zgomot, nu mai știi cine ești?
Așa mi-e mie frică de superficialitate.
Mi-e frică de superficialitate ca de o întrebare închisă 7 ani într-un sertar pe care cineva tocmai mă forțează să-l deschid.
Uite un exemplu. Nu-mi place mereu cum scriu.
Șterg articole ca la balamuc, zeci de newslettere care nu se trimit niciodată. Unele stau într-o listă de așteptare nesfârșită, un backlog al tuturor ideilor care neîncepute păreau geniale, făcute praf de “încă nu-i suficient de bun”.
Paradoxal, cu cât le editez mai mult, cu cât trec prin ele de mai multe ori, cu cât aleg să rescriu părți pentru a deveni mai clare sau mai structurate, cu atât risc să le fac praf.
E cum zicea Irvin Yalom, în Călăul Dragostei: există un risc real de a analiza rațional dragostea față de cineva, până când o faci praf, până nu mai rămâne nimic. O condamni la moarte prin analiză.
Așa și cu newsletterele mele. Majoritatea sunt inițial prea slabe pentru a le putea arăta lumii, simt că au nevoie să fie editate, șlefuite. Și de multe ori chiar așa și este.
Nu îmi vine să scriu un text și să-i dau Send înainte să îl mai citesc măcar o dată. Simt ca ar denota superficialitate.
Ca și cum eu nu-s dispus să îmi mai pierd timpul cu asta, dar vreau să și-l piardă cititorii. Ca și cum mie nu-mi vine să recitesc ceva ce-am scris, că mi-ar putea pune în față o oglindă. Și aș putea realiza că n-am reușit să transmit (încă) ceea ce am vrut să transmit. Dar uite, citește-l tu, poate ție îți place!
Nu-s confortabil cu asta, deci simt să-mi recitesc textele înainte să le trimit. Să le șlefuiesc un pic.
Doar că dacă încerci să îmbunătățești prea mult…
Dar dacă fac asta prea mult, la un moment dat, la a X-a citire, îmi dau seama că pacientul nu mai dă semne de viață. Articolul e mort, inert, a devenit un text corect politic, neatacabil, tern, care nu mai transmite nimic din ce am vrut inițial să transmită.
Și aici cred că e arta scrisului. Să nu accepți niciodată o primă variantă ca fiind cea mai bună muncă a ta, dar să știi când să te oprești și să nu cauți perfecțiunea.
Fiindcă perfecțiunea nu există. E un non-standard. “Perfect is the enemy of good.”
Cu toate astea, uneori, de câteva ori pe an, mi se întâmplă să scriu articole dintr-o răsuflare.
La fel, sunt bucăți din cartea mea scrise dintr-o răsuflare; mi-a fost frică să mă apropii de ele să mai editez, de teamă că orice virgulă sau cuvânt schimbat poate să strice echilibrul ăla precar între fraze lungi și scurte, între tăios și empatic, între perfect analitic și profund emoțional.
Am simțit că modificându-le prea mult, m-aș edita pe mine.
Cum recunosc un text care ar putea ajunge la oameni
Cum știu că un articol pe care l-am scris are șanse marei să fie primit bine și că voi fi mândru de el? Dacă scriindu-l, îmi dau lacrimile. Dacă mișcă ceva în mine, are șanse să miște ceva și în cititor.
Nu m-am considerat vreodată scriitor. Nici măcar după ce am publicat “Acum, aici, contezi” și am început să dau de carte prin librării.
Dar cred că acum, la +15 ani de când am început să scriu prima dată, am ajuns să înțeleg foarte bine cum se simte “să scrii din rană”. Ideea de a turna suflet în text.
Nu-i deloc ușor să faci asta și, în același timp, să nu o dai în patetisme. Ceea ce ar fi superficial. Deci groaznic. Nu recomand. 😊
Un text care m-a făcut să călătoresc în timp
Am scris rândurile de mai sus după ce am dat întâmplător peste textul ăsta scris de mine acum ceva timp:
Atunci când nu mai poți să gestionezi durerea
Sunt astăzi într-o cu totul altă stare emoțională, de o sută de ori mai bună, dar recitindu-l am călătorit în timp un pic.
Sunt curios dacă îți place și dacă te ajută. Scrie-mi.
Andrei Roșca este change strategist și coach specializat în controlul gândurilor, reglarea rapidă a stărilor emoționale și burnout pentru antreprenori și profesioniști care iau decizii cu mize importante și funcționează constant sub presiune.
Dacă vrei să afli cum arată concret un proces de change strategy pentru situația ta, îl poți contacta direct la [email protected] sau pe WhatsApp la +40722 458 259
Claudia T.
Head of Marketing at Vola.ro, GoVola, FRU.plAndrei m-a ajutat să depășesc o perioadă prelungită de anxietate, burnout și demotivație. M-a ghidat cu răbdare și empatie printr-o resetare esențială și o realiniere cu ce am nevoie cu adevărat.
Primul pas a fost să îmi dau seama că de data aceasta a fost diferit și e necesar să navighez această perioadă cu un plan și cu o intenție clară. Așadar, faptul că l-am contactat pe Andrei a fost una dintre cele mai bune alegeri pe care le-am făcut ca să ies din burnout într-un mod funcțional, eficient și sustenabil.
Am încheiat ședințele cu sentimentul că am făcut o călătorie necesară, dar extraordinară. După ani de anxietate acută, simt că elefantul care îmi ședea pe piept zilnic a dispărut și în locul lui am tehnici de autoreglare emoțională, tooluri de evaluare și mai ales recunoașterea unor greșeli și tipare de evitat.
Mulți dintre noi credem că putem singuri, ne bazăm pe reziliență, hotărârea și îndrârjirea cu care am ajuns până aici. În ziua în care unele dintre vechile repere încep să nu mai funcționeze, o să le observați. Sfatul meu e să nu așteptați să se prăbușească toate și să-l contactați pe Andrei mai din timp.
Mulțumesc din nou, Andrei, pentru tot!