Ma gandeam ca m-am cam saturat de ideea ca trebuie sa fii echilibrat in tot ceea ce faci, ca exista o balanta invizibila pe care trebuie sa incerci sa o pastrezi perfect fixa, orice s-ar intampla. M-am saturat, probabil, fiindca nevoia de echilibru e inteleasa gresit sau, mai degraba, e extinsa prea mult.
Daca esti entuziast nu e absolut necesar sa te temperezi. Sigur ca unora le face bine dar pe altii aceasta temperare ii poate macina si chiar distruge. In plus, entuziasmul debordant poate produce lucruri spectaculoase.
La fel se intampla cu oamenii care au o pasiune. Se gasesc niste destepti sa vina sa le spuna ca trebuie sa se mai gandeasca si la altele, sa mai experimenteze, poate. Ar putea fi un sfat bun…desi, citeam undeva odata ca in general dam sfaturi fiindca noua nu ne sunt de folos. Ar putea fi un sfat bun, ziceam, dar oare nu asa se nasc personalitatile fade, caracterele mediocre?
Poate ca asta pleaca din scoala. Daca ai o medie de 7 sau 8 si una de 5, majoritatea parintilor te vor sfatui sa te concentrezi asupra materiei la care stai mai prost, sa o cresti “macar la 7”. Macar la 7 !!! Cu alte cuvinte: “fiule, am vazut ca esti un elev mediu in aproape tot ceea ce faci; daca reusesti sa transformi si nota 5 in 7 vei fi perfect! Un mediocru perfect, banal, pregatit sa dai piept cu viata si sa devii parte dintr-o masa amorfa de oameni identici, monotoni.
Sa nu cumva sa incerci sa iti dai seama la ce materie esti bun si, daca cumva se intampla prin absurd sa iti dai seama, in niciun caz sa nu te concentrezi sa ai 10 la acea materie bagandu-ti picioarele in materiile la care ai 5, care nu iti plac si care, in mod cert, nu iti vor folosi in viata. Daca faci asta exista riscul sa iti dai seama ca esti genial sau chiar, Doamne fereste, sa reusesti in viata. Si n-am vrea sa se intample asta, nu-i asa ?!”
:) Exact povestea asta s-a intamplat saptamana trecuta cu mine … media 10 de la Marketing a fost considerata de parca as fi luat 10 la desen sau muzica si media 5 de la Organime si Politici Economice Internationale a fost o adevarata tragedie :)) … sigur imi va v-a folosi la ceva in viata structura organizatorica a ONU/FMI :))
O buna exemplificare a ceea ce spui ar fi discursul lui Ken Robinson, de la TED http://www.ted.com/index.php/talks/view/id/66
cata dreptate ai:) intotdeauna mi-au placut oamenii mai “dezechilibrati”, sunt mult mai interesanti
Cam asta e diferenta dintre sistemul de invatamant romanesc si cel occidental. Ma refer in special la Anglia, unde am facut 3 ani de scoala primara. Invatatoarele de acolo (cel putin cele pe care le-am avut eu) stiau sa scoata ce era mai bun din fiecare elev in parte. Incurajau initiativele de orice fel, nu criticau niciodata, gaseau exemple practice si interesante pentru fiecare lectie.
A fost o experienta de neuitat. Cu atat mai brutal socul aterizarii in sistemul romanesc de invatamant.
Din pacate 5-ul sau nota sub 5 iti afecteaza dezvoltarea mai ales in procesul de invatamant din Romania.
Daca ai 10 la anumite materii chiar importante si 4 la una fara sens in programa, e ca si cum nu ai avea nici o valoare.
Mi se pare o idiotenie..
:) odata, la un interviu, m-a intrebat un tip (belgian, destept, simpatic). Zice: “Cum invatai pentru examene? Ce atitudine aveai pentru materiile care nu-ti placeau sa la care nu te descurcai foarte bine?” I-am balmajit eu acolo niste raspunsuri cam trase de par care sa-l convinga ca sunt o persoana serioasa. La sfarsit el el imi spune “Eu ma chinuiam din rasputeri sa le iau pe cele care nu-mi placeau in sesiune, si cu note cat se poate de bune, iar cele de care eram pasionat si l-a care stiam ca oricum ma descurc, le sacrfificam daca era nevoie, lasandu-le in restante sau pentru mariri, pentru ca oricum era o placere sa invat pentru ele si sa aprofundez si nu traiam cu teama ca nu le voi trece in restante:). Poftim filozofie, asa gandeam si eu, dar am spus altceva:)
ati vazuuut? lucrurile care iti plac si la care ai talent trebuie “savurate” pe-ndelete:), le lasi si in restante daca e nevoie pentru ati satisface aceasta placere, iar celelalteai grija sa le treci din timp cu note cat mai mari, ca sa te scapi de-un chin:)
ai putea face un post despre echilibru vs. superficialitate, comoditate, lipsa de forta spirituala, raceala, indiferenta, lipsa de sensibilitate, blazare, care sunt confundate de multe ori cu echilibrul….dar trebuie totusi sa ne fie clar la toti…nu notele luate pe la examene, diferenta intre 5 si 7, ne vor diferentia de masa amorfa…masa asta amorfa nu e chiar atat de amorfa. Descoperi in omul de langa tine experiente incredibile, talente incredibile (apropo de clipul acela cu vanzatorul de mobile), lucruri pe care nici nu le banuiai. Apoi faptul ca mai incerci sa te ocupi si de altele, sa ai cunostinte in mai multe domenii, iti largeste orizontul si iti ascuteste gandirea, nu te face nicidecum mediocru. Aveam un profesor de matematica, in facultate care facea comentarii mereu despre aplicabilitatea aparatului matematic si teoriilor pe care ni le preda in diverse domenii, care uneori erau chiar sursa de unde a plecat dezvoltarea teoriilor respective, generalizandu-se apoi. E bine sa stii, pentru ca lucrurile au legaturi intre ele…era mult mai interesant asa…sa asociezi teorii abstracte cu aplicatii concrete si interesante…
perfect de acord cu ceea ce zici tu, manuela; a te concentra pe un domeniu si a incerca sa devii expert in ceea ce iti place sa faci nu inseamna a fi ignorant.
andrei, mi-a atras atentie faptul ca ai abordat subiecte religioase (in posturi mai vechi) si ca ai facut referinta chiar la pasaje biblice…am descoperit si niste copii dulci pe aici care se contrazic cu hotarare “se vede ca n-ai citit…eu stiu mai bine…” “ba nu stii asa de bine” “ba da…”….:)
:) nu sunt un om excesiv de religios, daca asta te intrebai. Pur si simplu cred. :)
“What I do for a living is not who I am” .. dar n-ar fi ultra-mega-super tare sa fie ? De ce sa ne chinuim sa trecem prin viata facand ceva ce nu ne place cu adevarat ?
Intr-adevar, incepe de cand suntem mici indoctrinarea asta. Parerea mea e ca per total da rezultate bune: aproape toti ajungem la un nivel de 6-7, in orice domeniu, avem o cultura vasta dar nu aprofundam nimic .. “ne ajungem”. Intotdeauna vor fi cativa care se vor trezi si vor zice “nu !”, si vor face exact ceea ce le place. Si o vor face bine ! Ca omenire, masa de oameni, este mai bine ca ca suntem sedati. N-ar fi loc de 6 miliarde de oameni exceptionali, dar morti ne gasim loc in cimitire comune.
Vezi, d’aia scriu eu poezii…Dacă îmi schimb opinia zic…păi era o poezie…
:-)
ANDREI: NU ma intrebam daca esti excesiv de religios. (religios – ortodox, crestin – n-ar trebui folosit cu grade de comparatie. Pana si Malraux zice “Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”, nu?:)) Se deduc multe despre ce gandesti in aceasta privinta din ceea ce ai scris…posturi si comentarii.
Stii ca si diavolii CRED in Dumnezeu? Cunosc si Sfanta Scriptura pentru ca ei de fapt sunt ingeri decazuti din cetele ingeresti, si pot face chiar “minuni”. Dar nu i se supun lui Dumnezeu si nu-l asculta, se mandresc si se cred de capul lor, inselandu-i si pe oameni in diverse moduri. Fiind fiinte eterice au “puteri” pe care oamenii nu le au, inclusiv sa le induca oamenilor credinte gresite si sa le influenteze gandurile. Insa desi isi pastreaza anumite puteri pe care le aveau ca ingeri, diavolii sunt niste fiinte tolerate, ei putand sa actioneze doar in limitele admise de Dumnezeu. Desi Dumnezeu le permite sa ne ispiteasca aceasta fiind una dintre metodele Sale de pedagogie, incercare si sporire duhovniceasca a omului, nu-i lasa sa-l ispiteasca pe om peste puterile acestuia.
Daca ati citit, sau ati auzit sau stiti cate ceva din Vechiul Testament si Noul Testament, in Vechiul Testament (poate voi ati mai studiat pe la scoala, pe vremea mea nu se facea religie in scoli) va zic acum despre cazul Dreptului IOV, care traia intr-adevar ca un drept si ii daruise Dumnezeu bogatii si copii frumosi si sanatosi. El aducea mereu ofrande lui Dumnezeu si se ingrijora pana si de faptul ca un copil de-al lui ar putea gandi ceva rau, darmite sa faca. Uratorul de oameni, diavolul, nu putea suferi aceasta viata dreapta a lui Iov si i-a pus gand rau. Insa nu putea sa se atinga de Iov fara voia lui Dumnezeu (se vede si aici ca e un tolerat) si s-a dus la Dumnezeu vorbindu-l de rau pe Iov. “lasa-l Doamne pe mana mea, si-ai sa vezi cum te blesteama daca isi pierde averile si familia si sanatatea pe care i le-ai dat”. Si Dumnezeu i-a dat voie. I-a zis “du-te, dar de sufletul lui sa nu te atingi”. Deci n-a putut face nimic fara sa-i permita Dumnezeu mai intai. Ma rog, daca stiti istoria dreptului IOv, stiti si ca diavolul i-a omorat copiii prabusind ceva peste ei, ca si-a pierdut averile si a ajuns mancat de viermi pe un maldar de gunoi. Asta nu l-a intors nici un pic impotriva lui Dumnezeu. “Domnul a dat Domnul a luat, faca-se voia Lui” a fost vorba lui tot timpul, iar dupa 7 ani de chin, pentru felul in care a trecut de incercarea asta foarte grea, in care pana si sotia si prietenii il judecau, si il loveau cu cuvintele lor, Dumnezeu l-a rasplatit cu o viata si mai stralucitoare decat inainte si promisiunea vietii vesnice, iar Diavolul a fost batjocorit. Dumnezeu i-a dat lui Iov o tema foarte grea, asa cum un profesor ii da celui mai capabil elev cele mai grele probleme, si i-a pus si dragostea fata de El la incercare, dar si o rasplata pe masura.
Un al doilea loc unde se vede ca sunt tolerati, este pilda “Vindecarea demonizatilor” din Noul Testament, care se citeste la slujba pe 1 iulie, Duminica a 5-a după Rusalii (Matei 5). Pe scurt, Iisus merge sa vindece 2 demonizati, pe care duhurile rele ii chinuiau ingrozitor punindu-i sa faca lucruri incredibile (mai rau decat cei care zic cucurigu sub hipnoza:)) ranindu-i si pe ei si ingrozindu-i pe cei din jur. Demonii recunoscand in Iisus pe fiul lui Dumnezeu se supara si il intreaba de ce a venit si nu-i lasa in pace, ca nu a venit inca vremea legarii lor definitive (se vede aici ca ei au constiinta propriului lor sfarsit). Vazand ca sunt alungati din cei doi oameni, ei ii cer lui Iisus sa-i alunge intr-o turma de porci din apropiere. Iisus ii lasa iar porcii saracii sunt dusi in adancurile marii de catre demoni.
Toate acestea sa stiti ca sunt explicate in bisericile noastre ortodoxe la sfarsitul slujbei de catre preoti, in Duminicile sau sarbatorile corespunzatoare. Multi dintre cei care merg la slujbe, si au rabdare si atentie pana la sfarsit, aud si incep sa cunoasca aceste lucruri. Exista si o cazanie (dascalul zice :”Cazania din Duminica a 5 a dupa Rusalii”, si incepe sa citeasca de pe carte), care aduce talmacirea Evangheliei din ziua respectiva, aduce exemple si trage concluzii.
Gata, ma opresc aici, n-am avut nici o intentie sa va plictisec sau contrariez, dar mi-a venit asa sa va spun lucrurile astea, despre diavolii care si ei CRED in Dumnezeu, il recunosc, dar s-au despartit de El pentru n-au mai vrut sa asculte de El ci au urmat capeteniei lor care stim cine este.
ANDREI: ma intrebam doar daca ai citit vreodata pe Sfantul Vasile Cel Mare, sau Sfantul Ioan Gura de Aur, sau oricare dintre Sfintii Parinti.
Pentru cine are inclinatii mai filozofice:) indraznesc sa pun un link aici
DUMNEZEU ESTE TOTUL INTRU TOATE SI NIMENI, INTRU NIMIC
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou23.htm>
si o predica a parintelui CLEOPA, unul dintre cei mai mari parinti duhovnici romani, referitoare la vindecarea celor doi demonizati.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou1.htm
pardon :
DUMNEZEU ESTE TOTUL INTRU TOATE SI NIMENI, INTRU NIMIC
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou23.htm
Din pacate nu am citit, Manuela. Dar am sa citesc ceea ce ai recomandat tu aici.
Vroiam sa scriu ceva lung si argumentat dar am dat back din greseala.
Bottom line: Imi place foarte mult articolul si l-am citit de multe ori pana acum. Explica multe din dilemele din generala, clasa a 6a, cand am ramas corigent la romana insa la engleza aveam media 9 sau 10.