Ma gandesc cateodata ca exageram importanta pe care o acordam realizarilor in plan profesional. Nu numai in ceea ce ne priveste, ci mai ales in ceea ce ii priveste pe cei din jur. Si ignoram faptul ca, de multe ori, performanta profesionala se obtine prin sacrificii in plan personal, sacrificii pe care habar n-avem daca suntem capabili sa le facem sau nu, pana cand nu suntem pusi in fata unei decizii.
Admiram directorul de multi-nationala care castiga zeci de mii de euro pe luna si care a trecut prin toate nivelurile ierarhice. A pornit de jos si a ajuns in 10-15 ani acolo unde e acum. Dar oare i-am admira si curajul necesar pentru a isi neglija familia, constient fiind ca o face?
Da, din fericire sunt si exemple de oameni care par ca reusesc sa faca lucrurile bine pe ambele planuri. Interesant mi se pare modul in care, in ochii necunoscutilor (si nu numai), performanta profesionala primeaza. Cand suntem intrebati, vorba lui Tutea, de unde venim si incotro ne indreptam, cati dintre noi vorbim despre realizarile personale? Spunem cuiva cat am evoluat ca oameni in ultimii 3-4 ani? Le spunem ca ne iubim familia si ca le suntem recunoscatori pentru tot ce au facut si fac pentru noi? Sau ca incercam sa fim mai buni?
Nu. Le insiram niste realizari profesionale. Uite ce am facut eu pana acum si uite de ce ar trebui sa ma respecti. De parca fiecare dintre noi ar fi o suma de diplome, proiecte, contracte semnate, salarii si masini decapotabile. Nu suntem. Ce spune o realizare profesionala despre un specialist? Ce spune o masina scumpa despre un profesionist? Dar despre un om? Despre un om ce ne spune? Mai nimic.
Ne place, asa, unora, sa ne amagim ca banii chiar sunt cei mai importanti pentru noi. Cand, de fapt, nu-s. Cele mai delicate probleme de care ne lovim nu sunt legate de bani, ci de oameni. Vrem bani pentru haine fiindca vrem sa fim placuti de oamenii din jurul nostru. Vrem masina scumpa fiindca avem impresia (corecta, de multe ori) ca va schimba in bine perceptia celorlalti despre noi. Si parca sunt mai dureroase momentele in care ne lipsesc persoane decat cele in care ne lipsesc bani. Da, uneori vrem haine, masini si vile cu etaj si pentru noi, nu doar din cauza celorlalti. Dar, din nou, noi ce suntem? O serie de reusite profesionale, excel-uri cu multe virgule, ratinguri mari de eficienta si calificative exceptionale la locul de munca sau un sir infinit de sentimente, credinte, vise si pasiuni?
Nu am mai ajuns pe blogul tau de ceva vreme, dar comentariul de astazi e cu adevarat bun. Multa bafta in continuare si nu abandona aceste idei.
mai stii cand mi-ai zis ca setarea prioritatilor e cheia? ma gandeam sa iti amintesc :)
Ma bucur ca sunt primul sa comentez :)
Sa o luam astfel. Nu mi-ar placea sa ma cunoasca lumea dupa reralizarile personale (pentru ca nu ar mai fi “personale” ar fi publice). Viata privata este pentru multumirea mea, si ceea ce dezvolt acolo mi-ar palcea sa fie un sablond de imagine pentru prietenii aropiati si pentru membri familiei. Insa nu as vrea ca oamenii din jur sa se intereseze de realizarile mele personale, pentru ca lucrul acesta nu le este in folos lor.
Da, daca imi esti prieten apropiat, mi-ar palcea sa iti spun ce planuri am cu familia mea, eventual sa te chem si pe tine la un “gratar” pe malul Oltului cu familia ta.
Daca esti cineva ce acum m-a cunoscut, mi-ar palcea sa imi cunosti capabilitatile mele de a te ajuta pe domeniul tau profesional, sa stabilim o interactiune profesionala inainte de cea personala.
A munci si face bani, defapt este un joc de a face un serviciu comunitatii in schimbul caruia esti platit. Daca cineva din “comunitate” este interesat de persoana mea, mi-ar placea sa ma cunoasca pentru munca mea, adica pentru serviciile mele in interesul si folosul tuturor, adica societatii.
Da, suntem diplome, suntem exceluri, suntem “masina” ce o conduci, camasa care o porti pe tine…
Insa pentru tine prietene, sunt aspiratii, sentimente, familie…
Iar pentru mine, sunt suma celor de mai sus :)
Mult succes!
Ideal este sa reusesti sa imbini ambele planuri. Nu poti spune ca realizarile profesionale nu sunt importante si nu-ti completeaza personalitatea. Asa cum este important si firesc sa-ti construiesti propria ta familie. Doar ca, pt. armonizarea lor trebuie sa fii dispus, sa accepti sacrificiile, care fac balanta valorica individuala sa atarne cand intr-o parte, cand in cealalta. :)
Miss M: multumesc :)
Miruna: mai stiu, multumesc frumos. Imi place sa cred ca eu le am stabilite si ca le respect destul de bine.
Calin: excelenta aia cu “jocul de a face un serviciu comunitatii”! Si da, si eu cred ca o separare in genul celei facute de tine e cea mai buna solutie. Si eu sunt pentru multi doar o serie de proiecte, abilitati, esecuri si cunostinte intr-un anumit domeniu. Dar, guess what?, nici nu ma straduiesc sa fiu mai mult pentru ei. Insa pentru altii, nu poti fi decat “mai mult”.
geni: firesc, zici? :) si cine stabileste ce e firesc si ce nu? Tu? Eu? Majoritatea?
…insasi specia! Dar ramane la latitudinea noastra sa ne incadram sau nu. :)
Ah! Cate ar fi de spus despre faptul de a fi om. Am observat, de ceva vreme, nu multa, k atunci cand se vorbeste de sentimente, calitati, insusiri umane, oamenii devin reticenti. De multe ori si eu. Imediat o sa explic. Personal devin reticenta pentru k mi se pare penibil cum se defileaza cu sentimentele de cativa ani incoace. Si asta e cauza pentru care televizorul meu sta nu mult, ci foarte mult stins. Emisiunile astea sentimentale ma sufoca. Nu mai pot.
Si un alt motiv pentru care nu vorbesti de tine k om, pai din totdeauna, a fost om ala care a muncit. E ceva legat de mentalitate. Muncesti, esti om, nu muncesti, esti ce vrei, dar de unul singur.
Sa inchei, k as putea sa scriu foarte mult, inchei cu Cioran: Sa nu ai nimic in comun cu oamenii decat faptul de a fi om.
Buna,
Vreau sa cred ca suntem “un sir infinit de sentimente, credinte, vise si pasiuni” care lupta sa supravietuiasca intr-o lume in care banul este cel ce defineste valorile. Poate pastrandu-ne credintele si visele vom putea schimba ceva. E greu.
Eu nu mi-am facut pana acum planuri pe termen scurt/lung. Multi o fac – vor o familie intr-un an, o casa in 5 ani sau multe altele.Vor sa demonstreze lui X sau Y ca pot face bani, ca pot avea masini puternice. Altii nu au curajul nici macar sa viseze la asta …
Nu pot sa fac astfel de planuri, nu cred ca depind doar de mine – vreau doar sa fac lucruri cu pasiune si nu pentru bani. E greu… lucrez la asta… E greu pt ca trebuie sa supravietuiesc.
Andrei, ma bucur ca scrii, imi place cum scrii, chiar imi lipsea un astfel de post personal al tau. Cu siguranta e legat de un fapt din viata ta. Sunt curioasa> De la ce ai pornit in expunerea de azi?
Suntem mereu mai mult decat ceea ce se vede, cele mai importante lucruri sunt cele din interior… prefer sa fiu condus de pasiune si nu de bani. Si sunt, si voi fi :)
@afi e greu, dar se poate!
Monica: de la pagina “Cine sunt?” de pe blogul asta. Am citit-o, e despre mine, dar nu spune mai nimic despre mine ca om.
Deci o vei completa?
Monica: buna intrebare :) as vrea, sa vedem daca imi iese ceva coerent. Oricum, simt ca am spus, indirect, mai multe despre mine scriind posturile de pe blogul asta decat as putea spune intr-o pagina. Probabil, cu ceva eforturi, mi-as putea rezuma viata intr-o pagina, dar “cine sunt” nu stiu daca as reusi sa spun.
:) Cred ca e important sa fii impacat cu cine esti asa cum esti. Mai bun, mai rau, eu oricum cred ca nu cred ca exista oameni buni sau rai, eventual mai mult sau mai putin oameni. Succes pe toate planurile!
ah, pai sunt foarte impacat :) chiar multumit, as zice.
succes si tie!
Andrei, sunt curios cine, ce ţi-a inspirat postul?
am raspuns mai sus, candid.
Am fost surprinsa de existenta oamenilor de genul tau, am descoperit blogul in seara asta si m-au impresionat proiectele tale… dupa cum spunea cineva.. ce bine ca esti..
Surprinzator chiar si in seara aceasta ma gandeam la acelasi lucru. Cred ca este important sa stii care este forta care te maneaza, sa stii ce te face sa stralucesti si sa faci alegeri constiente. Pentru tine si pentru ceilalti. Directorul de multi-nationala poate alege sa isi urmeze cariera cu orice pret pentru ca acest lucru il face fericit, il face sa se dezvolte, ii face placere indiferent de situatia familiei lui. El face o alegere constienta.
Pentru tine este clar ce conteaza si probabil ca esti fericit facand alte lucruri.
De multe ori(poate de cele mai multe), suntem atat de ocupati sa ne umblem viata cu profesia sau cu familia ca uitam pur si simplu din ce este compusa esenta unica a fiecaruia. Dezvoltarea personala este mult mai greu de realizat decat cea profesionala pentru un om cu ceva minte.
Pentru a deveni un om exceptional trebuie sa uitam de comoditate, sa ii ascultam pe ceilalti, sa nu fim egoisti si introvertiti, sa ne recunoastem problemele si sa le tratam. Nu exista panaceu pentru sentimente si nici facultate de personalitate, nu avem o lista unica de valori pentru toata lumea. Putem sa mergem la cursuri de comunicare, negociere, NLP, whatever dar trebuie sa depunem efort si este mult mai greu decat sa inveti programare in Java(niciodata nu am fost maestra:))..
Profesia poate sa ne puna in fata multora sau cel putin sa ne dea impresia ca suntem si atunci putem sa profitam de acea aroganta si superioritate atat de des intalnita in aceasta tara. Ne permitem sa ii judecam pe ceilalti dar rareori ne judecam pe noi. Suntem fericiti asa si restul nu mai conteaza si si acesta este un succes.
Pentru mine succesul adevarat este reprezentat de valori si de capabilitatea noastra de a sta drepti orice s-ar intampla. Si de a fi buni, a darui si a face lucruri cu adevarat insemnate. Cu siguranta nu cred ca trebuie sa ne impacam cu noi si cu siguranta exista si oameni buni si oameni mai buni:)si putem sa ajungem acolo luand fiecare vis pe rand
Mai bine spune-ne tu din ce esti facut:) La pagina de contact ce putem vedea decat proiecte profesionale…
:) multumesc, Andreea.
Va spun, va spun. Si fara sa vreau va spun, prin lucrurile pe care le scriu. Si le zic, sunt convins, si pe alea bune si pe alea rele, tot fara sa vreau.
Cred ca toti facem asta.
Necitind comentariile, chiar vroiam sa te intreb de ce ti-ai insirat la pagina despre tine numai realizari profesionale, daca nu crezi ca (doar) astea te definesc.
Adevarul e ca ai dreptate si oamenii in pragmatismul lor dupa realizari profesioanle s alte chestii superficiale judeca valoarea unui om.
Si totusi ne-am insusit sablonul asta prin care cernem cat inseamna un om de langa noi, dar motivul pentru care in cv nu scriem “anul asta m-am dezvoltat personal cu 7%” e ca inevitabil in viata te tot dezvolti (cel putin pana la un anumit stadiu).
Ligia: Asa cum spunea mai sus ne lasa pe noi sa-i descoperim cealalta fata in lucrurile pe care le scrie… Pana la urma si natura proiectelor sale ne spune cate ceva despre cealalta latura…
Si eu il citesc de putina vreme si-mi dau seama ca este cu adevarat altfel.
afi: esti draguta. Insa nu crezi ca toti vrem sa fim altfel? E adevarat, unii mai mult, altii mai putin, unii altfel adica mai periculosi sau mai rai decat majoritatea, altii mai buni decat majoritatea etc.
Ligia: ar fi frumos sa fie cum spui tu. sa ne dezvoltam toata viata.
da – conteaza foarte mult cum definim “altfel” si in comparatie cu ce/cine … :)
Altfel… toti suntem altefel, pentru ca nu ne nastem in acelasi loc si nu acumulam aceiasi experienta… de aceea suntem altfel… de aceea tot ce vei scrie Andrei, va fi despre tine pentru ca vei scrie din prisma experientei tale (care cu sugiranta nu e aceiasi cu a niciunuia dintre noi).
La fel e cu oricare dintre noi. Singurele lucruri ce ne fac la fel, sunt generalizarile. Sau statisticile ce te incadreaza intr-un anumit tip de persoane cu un anume still de gandire. Lcuru pe care se bazeaza testele de personalitate.
Asadar, orice blog as citi ar prezenta o persoana “altfel” pentru ca ar vorbi din persepctiva personala… as cunoaste persoana dincolo de CV si realizarile profesionale. Ceea ce scoate in evidenta si postul acesta impreuna cu comentariile de pe marginea lui.
Mult succes !
Calin: asta-i clar, ca e despre mine in primul rand. Chiar daca nu direct, va spune ceva despre mine si modul in care vad eu lucrurile.
Exista de multe un dezechilibru in mentalitatile noastre, adica nu echilibram sanatos prioritatile. viata noastra e o paleta intreaga, are mai multe aspecte: viata familiala, sentimentala, profesionala, sociala. Ordinea difera de la om la om si de multe ori neglijam foarte mult cel putin unul din aspectele vietii noastre. Pana la urma, suntem ceea ce alegem sa fim.
Andrei,am trecut si eu pe-aici!Pentru prima oara !Vazut,placut!Voi mai reveni!
te astept :)
Sa nu uiti ce simti. Cam la asta se poate rezuma suma “castigurilor” din viata.
Bafta!
Ei, Andrei…de cat timp scriu si spun ca oamenii se identifica in mod exagerat cu ‘fiinta sociala’, ‘identitatea profesionala’ din ei, ignorand ‘identitatea de fiinta umana’ din ei…Prea putini inteleg insa…Matrixul social e mai puternic, a acaparat “sirul infinit de sentimente, credinte, vise si pasiuni” de care vorbeai. Ca sa te reintorci la ‘fiinta umana ‘ din tine…e un drum lung si dificil…Dar e singurul care merita parcurs, pe termen lung.
Marius, nu cumva asta se intampla si fiindca in timp ce invatam sa ne simtim bine cu cei din jurul nostru, uitam sa ne simtim bine cu noi?
Total de acord.
A te simti bine cu tine, in interiorul tau este esential in viata. Din pacate am ‘uitat’ si asta si am lasat un intreg sir de ganduri, emotii, cuvinte, actiuni, atitudini ‘negative’ (adica auto-destructive) sa ne conduca inconstient. Nu e vina noastra in totalitate…au avut altii grija sa creeze un sistem prin care asta sa se intample. Acum trebuie sa iesim in afara lui…e ceva de munca.
Andrei,dar daca te simti bine cu cei din jurul tau nu te simti in mod direct bine cu tine? :)
buna intrebare.
nu stiu :)