Ford zicea ca “you can’t build a reputation on what you are going to do”, indemnand la actiune, la a realiza ceva fiindca in felul asta lumea te va respecta. Din pacate, oamenii sunt facuti sa traiasca in societati, iar societatile ne definesc normalitatea. Scriam in ultima recenzie publicata pe bookblog ca antreprenorii nu au alta carte de vizita decat suma realizarilor lor. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, lumea in care traim e atat de intoarsa pe dos incat problema cartii de vizita se aplica fiecaruia dintre noi, antreprenori sau nu.
Ar trebui, intr-adevar, sa fim mai mult decat ceea ce am facut, sa insemnam mai mult decat niste reusite pe care le-am putea mazgali in 15 secunde, cu un marker permanent, pe servetelul umed primit odata cu shaorma de la Dristor.
Totusi, e mai greu sa apreciem oamenii decat sa le apreciem eventualele reusite. Fiindca pentru asta ar trebui sa ii cunoastem, or noi nu mai avem de mult timp pentru activitati atat de placute. E mai usor sa le cerem un CV si sa ii rugam sa ne spuna care e cea mai mare realizare pe care au avut-o pana acum. Iar daca cumva spune ca a invatat sa ierte sau ca de cativa ani incearca sa nu mai judece oamenii si parca parca i se pare ca a avansat putin, e okay sa il consideram un visator si sa il catalogam ca neinteresant.
NOT.
Nu e deloc okay, fiindca oamenii traiesc mai mult decat scrie pe statul lor de plata si simt mai multe decat oboseala unei zile de munca. Nu e okay, pentru ca in timp ce dezvoltarea profesionala iti creste valoarea atat in ochii tai cat si in ochii celorlalti, nivelul de dezvoltare personala, calitatea ta umana, nu se vede de la distanta si nu e reflectata de costumul pe care il porti.
Dorinta de a te dezvolta ca profesionist intr-un domeniu are ca motivatie si cresterea statutului social, si cresterea nivelului de trai si succesul pe care ceilalti il vad la tine. In timp ce dezvoltarea personala o simti intr-o prima faza doar tu.
Ca ceilalti din jurul tau vor avea si ei de castigat, e alta poveste. De fapt, o faci in primul rand pentru tine si te simti bine cu asta. Parca e un exemplu bun de act de egoism care ajunge ca, pana la urma, sa ii ajute si pe cei din jurul nostru. Macar pentru simplul fapt ca ne face pe noi mai suportabili. :)