Incidentele din ultimele zile m-au facut sa imi amintesc cat de mult imi displace fotbalul. Stiu ca e “sportul rege”, stiu ca sunt oameni care traiesc pentru fotbal dar in 90% din timp pe mine ma lasa rece. In restul de 10%…hmmmm…how should i put this?…imi repugna!
Mi se pare un sport (si doar un sport. Nimic altceva, chiar daca multi uita asta si se bat ca prostii). Un sport destul de interesant, cu reguli de bun-simt, care tocmai fiindca nu se joaca cu mainile ar putea fi privit chiar ca fiind elegant. Din pacate cei ce il practica sunt niste mitocani, care nu sunt in stare sa lege cinci cuvinte, scuipa pe teren (sau pe adversar) odata la cinci minute, injura arbitrul si dau din coate (poate ar trebui sa le aminteasca cineva ca datul cu pumnul nu se pune ca fiind gol).
In plus, pe stadioane vin 90% oameni de r*h*t. Adica cei a caror singura incercare de socializare este un meci de fotbal. In rest, stau in grota. Acum ceva vreme, pe un post tv, cineva intreba: “- au devenit mai civilizate si stadioanele din Romania?”; “- …cum adica”; “paaaiii, poti sa mergi cu sotia la meci? “; “aaa! sigur!”. Asta zic si eu: siiiiguurrr. Cred ca 75% din “cantecele” ce formeaza “repertoriul” galeriilor contin laitmotivul “M*IE” ceea ce, de altfel, e foarte reprezentativ pentru fanii care rup scaunele si dau foc stadioanelor aproape la fiecare meci. Atat poti, atat faci.
Din punctul meu de vedere (de outsider), in momentul in care vad ca in teren sunt oameni de proasta calitate iar in jurul lor, ca spectatori, sunt (in mare parte) niste oameni de o si mai proasta calitate, concluzia e simpla.