Am mai scris ca superstitiile mi se par niste tampenii? Parca da. Scriu iar: superstitiile mi se par niste tampenii.
Nu cred in superstitii, insa cred ca exista oameni care “pur si simplu stiu” ca daca vor sparge o oglinda vor avea ghinion nu stiu cati ani si daca lasa geanta pe jos sau daca fluiera in casa rezultatul va fi intotdeauna acelasi: paguba.
Eu am crezut intotdeauna ca ghinionul, ca si norocul, ti-l faci singur. Acum cativa ani am citit intr-o carte ca de fiecare data cand vei reusi sa realizezi ceva, va aparea cineva care va spune ca ai avut noroc si atat. Si ghici ce? De fiecare data a aparut. Acum 4 ani incercam sa conving un prieten sa facem ceva impreuna. I s-a parut o tampenie iar cand a plecat, i-am zis celuilalt: cand am sa reusesc, o sa spuna ca am avut noroc.
Doi ani mai tarziu exact asta mi-a zis: “ai avut noroc ca…”. Ati auzit-o si voi pe asta, sigur. Si eu o aud aproape zi de zi. N-o cred si nici n-am chef sa o cred, deci nu va deranjati sa aduceti argumente. Unii oameni muncesc mult, altii au viziune, altii invata sa controleze informatia si unii cred foarte tare in ei. Fratilor, nu exista “a avut noroc ca a inceput afacerea intr-o perioada in care astea mergeau” sau “norocul lui a fost ca a intrat primul pe piata”. Tu de ce n-ai inceput-o atunci? Tu de ce n-ai intrat primul pe piata? Ca n-ai avut noroc, nu? De parca norocul asta se da la kilogram.
Sunt de acord ca unora li se intampla foarte des ca atunci cand ies cu piciorul stang din casa sa le mearga foarte prost toata ziua, sunt de acord ca exista persoane care nu pot lucra fara bratara lor norocoasa. Doar ca astea nu se intampla din cauza ca superstitiile ar fi reale, ci fiindca ei s-au convins singuri ca, de cate ori le va taia calea o pisica neagra, le va merge prost. Si am mai scris despre ce se intampla in momentul in care crezi foarte tare in ceva.
Ceea ce aveam de scris se termina aici, insa inainte sa dau Publish mi-a mai trecut ceva prin cap. Pe langa cei care, asa cum spuneam, muncesc, au viziune, cred in ei s.a.m.d. exista, dupa cum bine stim cu totii, si loseri care se resemneaza, eticheteaza si incearca sa puna pe seama norocului realizarile altora, fiindca asta le stinge lor invidia sau le-o face mai suportabila. Ii stiti, sunt cei agresivi care taxeaza orice greseala, oricat de mica ar fi si uita sa se puna macar din cand in cand in locul celuilalt.
Ma rog, revelatia nu e asta ci faptul ca intr-un avant optimist am putea spune ca acesti ratati nici nu exista. Practic, multi dintre ei cred cu fervoare ca nu le va iesi nimic, ca munca lor nu are nicio finalitate, ca nu vor reusi. Si toate gandurile li se indeplinesc. Or, putem numi “ratat” pe unul care, in mintea lui, are dreptate? Putem numi “ratat” pe cineva care si-a indeplinit toate visele?
Later edit: am gasit un citat din Paler care se potriveste: “AÅŸ dori să spun ceva despre răul din mine. ÃŽntrucât nici pentru golul din jur nu pot să dau vina pe ghinioane. El este opera mea. Din păcate, nimic în viaţă nu poate fi luat de la capăt. Sisif era, cu siguranţă, tânăr, în vale, înainte de a sui coasta muntelui.”
Mneata…am inceput dimineata bine, mersi pentru acest articol Andrei.
Raspunsul la ultima ta intrebare este da. Cred ca de analiza tranzactionala ai auzit, si la ceea ce ma refer este conceptul de scenariu de viata. Exista si vesnic pierzatorul…care are ca scop acest lucru. :)
Legat de noroc, uite o definitie a lui Jean Cocteau:
j
We must believe in luck. For how else can we explain the success of those we don’t like.
:)
O zi excelenta!
Si avea Henry Ford o vorba: “Whether you think you can, or think you can’t, you’re right” :)
corect, exact la asta m-am gandit si eu cand am scris.
desi fara legatura cu superstitiile neaparat. eu cred ca nu se pot trage asa niste linii clare si chirurgical de exacte. mai cred ca exista in tot ce facem / se intimpla pe lumea asta un echilibru de forte intre ceea ce determini TU prin propriile acte si o determinare exterioara dincolo de tine. tie nu ti s-a intimplat niciodata sa faci tot ce era omeneste posibil si totusi ceva-ul ala sa nu se intimple? … e ca la marketing, sunt mai multe forte pe care le evaluezi / analizezi atunci cind iti propui ceva – unele sunt ale tale, altele sunt dinafara ta … sau precum fortele lui Porter. si … poate determinarea aia exterioara unii o numesc “noroc” :-)
Un articol care mi-a mers la suflet, Andrei. Imi aduc aminte de reactia de-a dreptul salbatica a unui fost coleg de facultate la adresa primului meu articol de pe basicmarketing.ro. Nici eu nu cred in noroc sau ghinion. Mai sunt oameni care se ascund si dupa o alta scuza: destinul. Destinul e mama ranitilor. “Asa mi-a fost scris.Fericirea nu e pentru mine. Eram sigur ca o sa imi mearga rau. Numai mie mi se putea intampla.” Si eu cred in munca, viziune, controlul informatiei si incredere in sine. Aici se face diferenta.
> Destinul e mama ranitilor
Ovidiuuuu!!!! te contrazic fatal! :)
Mama ranitilor e diavolul! Destinul e doar un fel de matusa :)
Majoritatea celor cu care au interactionat in viata asta, dau vina pentru nereusita lor, pe diavol!
“D’aia am pierdut, si-a bagat divolul coada!”
Daca este vorba de reusita cuiva:
“D’aia a reusit, la ajutat Dumnezeu!”
Ovidiu: apropo de destin, am in plan un post despre Paler foarte interesant, zic eu. Se bat cap in cap 2 afirmatii ale lui :) Am sa il scriu zilele astea, probabil
i-dana: ba mi s-a intamplat! Evident, chestia asta cu “poti face orice vrei sa faci, poti fi oricine vrei sa fii” e usor (doar usor) fortata. Dar asta se intampla, cred eu, fiindca e vorba de o filosofie de viata, nu de o expresie pe care trebuie sa o iei as-it-is si sa sari de pe bloc fiindca esti convins ca nu vei pati nimic. Si linia asta intre incredere in sine si nebunie a fost intotdeauna una destul de fina, cred eu.
Fiindca, asa cum ai zis si tu, nu suntem singuri pe lumea asta si evident ca exista forte externe (in general oameni) care ne influenteaza. Daca intr-adevar exista oameni care numesc asta “noroc” atunci sunt de acord ca asa ceva exista.
Insa eu tind sa cred ca majoritatea vad lucrurile cum zicea Adi mai sus:
“We must believe in luck. For how else can we explain the success of those we don’t like.”
Ah, si inca ceva Dana. Imi pare bine ca te mai vad pe aici :)
Eu am o singura oarecum superstitie, care consider ca a fost dovedita de atatea ori ca poate chiar e ceva. De fapt, nu e chiar superstitie ca nu stiue xact ce are, dar am eu ceva cu 23. Foarte multe evenimente marcante din viata mea au avut loc pe aceasta data, chiar si fara sa-mi dau seama(cum eu nu ma prea uit pe calendar).
Pe mine ma uimesc chestii gen “ai avut noroc ca l-ai avut pe X” in cazul in care eu am fost persoana care l-a batut la cap pe X sa ma ajute cu ceva:). Desi poate a fost ceva noroc ca a acceptat.
Eu sunt stangaci. Daca ies cu stangul din casa… o sa am ghinion? Nu de alta, dar de cand ma stiu fac primul pas cu… stangul. Sau aici se aplica invers?
“N-am fost in stare sa incerc” este pentru majoritatea o dovada de lasitate, nu de putere. De aceea se cauta mereu un vinovat extern, generic numit ghinion.
Andrei, sunt tot timpul pe aici. uneori scriu, alteori doar citesc :-)
@ovidiu si rast (daca imi permiteti): cele doua ipostaze sunt la fel de nepotrivite, parerea mea – sa plasezi absolut orice ti se intimpla in miinile destinului, diavolului sau lui dumnezeu, dar, in aceeasi masura, sa te crezi atotputernic si sa crezi ca esti masura tuturor lucrurilor. viata te pune uneori in niste situatii in care asa pici fix in freza de pe soclul autoputerniciei … incit ajungi sa admiti ca nu esti TU atoatestiutor, atoateputernic si ca de fapt sunt lucruri dincolo de tine si mai presus de tine. dar fiecare cu viata si lectiile lor :-)
Oamenii inteligenti nu cred in superstitii!
Andrei ,
Ai zis ca ai avut norocul sa intalnesti oameni exceptionali…..
Norocul, in cazul acesta nu este o superstitie nu !? dar e noroc , pur si simplu!
@Dani_ela cred ca se refera la oportunitate, “noroc” fiind un sinonim. si cum zice si in articol, o fraza in care si eu cred “ghinionul, ca si norocul, ti-l faci singur”, ca sa iti dau un exemplu stai inchisa in casa fara internet si fara sa interactionezi cu vreo persoana, sa vedem cum mai ai tu “noroc” sa cunosti persoane exceptionale, asa cum andrei si eu la randul meu am avut “noroc” sa cunosc. probabil ca acel “noroc” si la facut singur, si nu a fost o “superstitie”.
Nu chiar. :)
Am avut norocul sa ma duc la intalniri si conferinte timp de cativa ani, am avut norocul sa ma gandesc ca am nevoie de carti de vizita, am avut norocul sa cunosc zeci si sute de oameni si am avut norocul ca printre astia sa gasesc cativa exceptional.
Altii au ghinionul sa stea in pat toata ziua si sa astepte sa le bata oameni exceptionali la usa.
:)
Norocul este cu cei harnici, si cu cei puternici ! zic unii.
Ce inseamna norocul ?!:atunci cand cineva nu sta in pat , se duce la conferinte …., este activ ,dar, zic dar ,in aceasta implicare “are norocul “sa intalneasca oamenii de care nevoie si nu da peste niste oportunisti lenesi !
Norocul este o ”componenta ” divina a vietii !
Apoi da…daca as fi citit acest text, cu siguranta nu as mai fi amintit de noroc. Dar…:)
Parerea mea vizavi de acest subiect? hmm… In general, incerc sa ma feresc de tot ceea ce tine de superstitie, cliseu, truism dogma, sistem sau partid. Un autor care ti-ar placea, daca imi permiti, este Basarab Nicolescu. Scrisul sau interfereaza si cu tema propusa de tine. Sa revin la noroc…cred sincer in imprejurari favorabile, in verbul a specula, in abilitati innascute.
Tu ai asemenea abilitati! Succes in continuare!
Multumesc mult, ddunia. Si promit sa il caut pe Basarab Nicolescu.