Am avut o perioada, acum 2-3 ani in care imi tot doream sa particip ca speaker la evenimente. Initial fiindca eram foarte slab la asta. Iar pentru oamenii cu orgolii mari, a fi foarte slab e inacceptabil. :) Apoi, cu cat actul in sine incepea sa fie mai putin jenant si mai putin provocator, cu atat imi spuneam mai des ca ar trebui sa fac o pauza. Sa refuz politicos invitatiile si sa imi vad de treaba mea. Sunt un one2one guy si nu ma simt in largul meu in multimi. Am decis, deci, sa refuz invitatiile si am si facut-o o perioada. Chiar si acum mi le aleg cu atentie.
In contextul asta, ma intreba un amic de ce ma duc, totusi, la evenimente la care trebuie sa vorbesc si, de vreme ce ma duc, cum mi le aleg?
In ceea ce priveste alegerea lor, in ultimul an si jumatate a devenit simplu: nu ma mai duc decat acolo unde mi se cere sa vorbesc despre ceva ce ma pasioneaza. Pare usor, nu? Ca doar nu ma invita nimeni sa vorbesc despre olarit, mai toate sunt ori despre online, ori despre antreprenoriat. Corect. Doar ca, desi sunt pasionat de social media, nu ma pasioneaza deloc sa vorbesc despre studii de caz facute prin alte tari, de altii. Nu ma pasioneaza, deci nu vorbesc despre. In plus, oricum daca nu ma pasioneaza subiectul as plictisi pe toata lumea.
In ceea ce priveste prima intrebare, de ce ma duc totusi la evenimente, exista mai multe raspunsuri. Sigur ca exista si idei de genul “am lansat Spada, ne-ar ajuta sa fim intr-un loc in care sunt potentialii nostri clienti” bla bla. Insa pentru mine nu-s suficiente, mi s-ar parea ca ma duc sa fac ceva ce nu imi place, fiindca trebuie. Or eu cu filosofia asta de viata nu ma prea inteleg. Ma duc totusi la intalniri de genul asta fiindca sper ca ceva din ceea ce se intampla acolo ar putea ajuta pe cineva. Nu sa ii ajute sa se simta bine o ora, asta nu ma incalzeste, nu ma visez entertainer. Ma intereseaza chiar sa ii ajute!
Si in sensul asta, articolele ca cel al lui Razvan fac ca timpul pe care il acord acestor intalniri/evenimente sa merite.
“Sunt unele intalniri, cu oameni pe care poate nu-i cunosteai pana atunci si care reusesc sa te schimbe, care reusesc sa modeleze si sa-ti dea impulsul de care ai nevoie pentru a face un lucru. O astfel de intalnire o reprezinta Mondays, partea buna e ca intalnirea aceasta se poate repeta, poti participa de mai multe ori.
Pentru mine intalnirea trecuta, cea in care a fost prezent Andrei Rosca, a insemnat mult, m-a marcat cu idei ce m-au facut sa inteleg o noua perspectiva. A fost o intalnire prin care am mai pus cu grija in locul lor predefinit cateva piese din uriasul puzzle numit viata. Am fost puternic marcat de urmatoarea fraza “entuziasmul e valoros doar daca-l canalizezi”. Si brusc am disparut din contextul intalnirii, m-am vazut pe mine in nenumarate situatii in care eram foarte entuziasmat, inca sunt cand vine vorba de multe lucruri si dupa aceste stari de entuziasm treceam direct intr-una aproape de depresie si nu am inteles niciodata de ce. Raspunsul meu acum, este ca iroseam o sursa enorma de energie, in loc sa ma folosesc de ea; sa ma bucur de mai mult decat de o stare de spirit, ajungeam doar sa fiu entuziasmat, fara sa fac absolut nimic.
Era un entuziasm lipsit de actiune. Am facut rapid o paralela intre momentele cand eram foarte “flower power” si momentele cand entuziasmul meu a dus la creatie, la actiune. Acesta a fost momentul in care am inteles la ce se referea Andrei prin “e valoros daca-l canalizezi”. Avem prin jur doar oameni entuziasmati; si nu e absolut nimic gresit in asta, e o stare de spirit enorm de placuta, un mod hedonistic de ati petrece ziua, insa cand vine vorba de business acest entuziasm trebuie canalizat, trebuie utilizat drept resursa care e cu adevarat. E ca diferenta dintre un profesionist si un amator. ”
articolul complet pe mondays.ro
