Ma intrebam de ce scriu oamenii. De ce unii se gandesc sa scrie carti. de ce altii scriu pe un blog, in ziar sau intr-o revista? Sigur ca unii au impresia ca au talent. Sau li s-a spus ca au talent. Sigur ca altii, chiar daca nu au un talent extraordinar de a scrie, au totusi multe de zis. Sau au impresia ca au multe de zis. Ma gandesc ca altii au o viata superba si vor sa impartaseasca si altora experientele prin care trec. Pana la urma, cred ca suntem de acord cu totii ca oricarui lucru, oricat de frumos ar fi, ii creste valoarea in momentul in care si altii stiu de el. Si, in special, atunci cand si altii stiu ca acel lucru superb si unic e al nostru :).
Totusi, nu mi se par motive bune. Cu talentul la scris e mai greu dar, in rest…ar putea sa vorbeasca. De ce sa scrie? Pentru posteritate? Ma indoiesc. Oricum, daca nu sunt geniali, posteritatea nici nu va afla de ei iar daca sunt, de cele mai multe ori, contemporanii sunt cei care nu vor afla de existenta lor.
Cui ii este usor sa recunoasca un geniu? Doar nu poti sa te bazezi pe faptul ca e neinteles. Daca ar fi asa, prostii ar fi cei mai buni descoperitori de astfel de talente, fiindca ei nu inteleg pe nimeni. Si totusi nu se intampla.
Ar putea sa vorbeasca, spuneam. De ce nu o fac? Nu au cu cine, vor spune unii. Adica nu au garantia ca, urcandu-se pe un butoi, in Piata Romana, asa cum au facut altii acum cateva sute de ani, vor fi ascultati de cineva. Intreb: ce ii face sa creada ca, scriind la un ziar cineva ii citeste? Ce ii face sa creada ca, facand efortul de a scoate o carte, acea carte va fi citita de cineva? Sigur ca exista ceva sanse ca oricare dintre lucrurile acestea sa se intample si ca, la un moment dat, vor afla daca sunt cititi de cineva sau nu. Dar ma gandesc ca ar putea afla de 100 de ori mai repede un rezultat, daca s-ar urca pe butoi si ar incepe sa vorbeasca.
S-ar putea sa aiba fobia de a vorbi in public. Pana la urma, e cea mai comuna frica, sau cel putin asa arata unele studii. Cred, totusi, ca unul dintre motivele principale nu este acesta. Cred ca, asa cum spunea Jules Renard, scrisul este singurul mod de a “vorbi” fara sa fii intrerupt. Iar eu am impresia ca oamenii care stiu sa asculte sunt din ce in ce mai putini. E bine totusi ca exista oameni care inca au rabdarea sa citeasca…