Ionut scrie un articol foarte bun despre Cum sa inveti sa aplici informatia acumulata. Am sa ma leg de o singura intrebare din acel articol. Ionut se intreaba in locul cititorilor: “de ce as investi sume mari de bani in training (150-200 euro/zi) si coaching (40-100 euro/ora) cand gasesc informatia gratuita pe net?” Din motive pe care le banuiesc, el nu da si un raspuns ci ne invita sa comparam un training de calitate sau o discutie cu un “expert” si sa observam singuri diferentele.
Raspund eu in locul tau, Ionut. De la o intalnire cu un astfel de expert (cum le zici tu) pleci cu mai mult decat informatie. Pleci cu o doza uriasa de entuziasm si, in functie de om, cu vina ca nu faci destule. Iar sentimentul ala de vina e una dintre cele mai misto chestii care ti se pot intampla in viata asta si, odata ce a aparut, nu mai scapi de el.
E exact ca si obiceiul de a face bine, de a ajuta oameni, de a da ceva inapoi. Dupa ce vezi primele efecte, oricat de mici, si vezi cum se schimba un om, nu mai ai cum sa te opresti fiindca ar insemna sa te auto-mutilezi moral. E o chestie pe care nu o intelegi decat dupa ce ai fost acolo, un transfer de responsabilitate automat si fara drept de apel.
Avem deci nevoie de oameni fiindca oameni sunt in stare sa transmita lucruri pe care un text sau un fisier video nu le vor transmite niciodata. Si oricum, vremea legendelor s-a cam dus, avem nevoie de oameni pe care sa punem mana, sa ii simtim printre noi, sa ii urmarim cum isi construiesc si traiesc povestea, nu de tablouri si povesti despre oameni care odata, demult, au reusit ceva.
Dar sunt convins ca Ionut stia deja lucrurile astea la fel de bine ca mine. Acum ce sa fac, sterg postul? :)
Ai dreptate, banuiam si eu raspunsul :) dar nu toti stiu asta (lasa postul :) )
Cam la chestia asta ma gandeam eu in timp ce as fi vrut sa frecventez un master. Adica eram doritoare sa urmez cursurile, chestia era ca n-aveam cu cine, ca profesorii nu catadicseau sa apara. Ne dadeau CD-uri cu cursuri, ne recomandau carti si ne intalneam in sesiune. Raspunsul meu la asta a fost: “Daca am ales sa fac un master, l-am ales din pasiune, nu din dorinta de a mai atarna inca o diploma pe perete. Si am ales un master, pentru ca nu vreau sa citesc documentatie singura, nu vreau sa fiu o autodidacta, vreau sa ma sfatuiasca cineva, sa imi insufle dorinta de a face ceva, de a schimba ceva.” Am renuntat la masterul acela. Trainerii, ca si profesorii, au scopul de a sadi idealuri in sufletele celor care decid sa urmeze niste cursuri, nu numai cunostinte in creierele lor.
la un training te duci sa urmaresti un om, nu sa urmaresti cuvinte.
inveti de la un practicant nu de la un teoretician, sau cel putin asa ar trebui sa fie
Foarte bun postul. Am simtit si eu bucuria de a avea un trainer excelent – un om excelent! Am simtit si acea vina si e, intr-adevar, un sentiment atat de energic, insa… cred ca auto-mutilarea morala despre care vorbesti m-a ajuns mai repede decat ma asteptam.
Oricum, multumesc mult pentru post. Daca nu aflam de la tine, nu as fi citit postul lui Ionut, care este pur si simplu excelent!
Majoritatea conferentiariilor de afara, care incep sa vina si la noi in numar din ce in ce mai mare, sunt oameni care fac show. De asemenea, au urmat cursuri de actorie. Urmariti-le prezentarile (se gasesc pe net) si veti vedea ca – dincolo de informatia prezentata – fac spectacol, sunt artisti. Asta atrage mai mult decat sa captezi de unul singur informatiile. Informatia oferita cu zambetul pe buze.
Un pct de vedere asemanator ( sau nu ?) am expus pe blogul meu..aici :
http://blog.dotcommerce.ro/2007/09/06/cum-sa-arzi-banii-firmei-aiureadar-sa-dai-bine-in-grupul-social/
Despre cartea care trebuie citita :)