[…] De ce-s asa de om, asa de imperfect? si ce defect ascund de-mi face toate triste si am gresit atat ca nesfarsite liste de […]
[…]
De ce-s asa de om, asa de imperfect?
si ce defect ascund de-mi face toate triste
si am gresit atat ca nesfarsite liste
de mari vinovatii imi flutura prin piept
Oftez – e in greseala mea ceva nedrept.
din poezia “La colt” a lui Gabriel Mirea (Poemele de langa noi)
Vei avea acces la insight-uri utile într-un proces de schimbare, informații de culise legate de ce pune la cale (inclusiv workshopuri pe care le anunțăm doar pe mail), recomandări de cărți și altele.
Intrebari nu raspunsuri.Asta genereaza tot ce e poezie,filosofie.Daca ar fi sa ofer macar o urma de firmitura de psihologie,as spune ca raspunsul este vindecarea sentimentelor de vinovatie,terapia Gestalt si terapia florala Bach.Dar ce treaba are psihologia cu filosofia?Filosofia se naste din suferinta,iluzii, lucruri ambigue si profunde,suflet si voce interioara,sentimente inabusite si regrete inefabile.Poezia exprima placerea inexplicabila si incapatanata si de a suferi,de a ramane in acea stare in care vrei sa crezi doar ceea ceea ce vezi si ce vezi?Vezi ceea ce vrei sa creezi pentru ca nu mai vrei sa gandesti obiectiv.Daca ti-ai gasi raspunsurile la ceea ce intrebi te intristezi pentru ca asta inseamna sa actionezi, sa schimbi ceva la tine ,sa incetezi sa vezi o realitate proiectata in abis.Fericirea e sa-ti placa sa suferi sau sa alegi sa te vindeci.Suferinta iti da un fals sentiment ca esti mai pur decat ceilalti,tu esti mai sensibil,mai special ii consideri pe ceilalti superficiali si artificiali.Dar si ei sunt fericiti in felul lor…un mod pe care tu poate nu vrei sa-l vezi.Fericirea e o alegere,fiecare secunda e o alegere….dar ce e fericirea?
Poezia exprima, ca de-aia poezie. Din pacate, asta exprima cam pasunist. Stiu ca autorul se ocupa de sectiunea de poezie de pe bookblog, stiu ca e destoinic, dar … uneori toate astea nu ajung pentru a putea scrie.
Pentru autor poate insemna mult. Pentru mine, ca cititor cu ceva volume de poezie devorate, e … inutil. Cind exista atita literatura brici, e pierdere de timp.
Imi cer scuze pentru directete, poate putin dura, dar cred ca e cel mai bine pentru autor si pentru cititori.
Nu stiu ce exprima pentru autor si, sincer sa fiu, nu ma intereseaza. Mie mi se pare foarte misto iar eu nu sunt un cititor de poezie, in general.
Asta poate suna din nou cum ca eu as fi rea, Andrei, insa nu sint decit onesta. Sincer, nu pot sa-ti zic decit ca se vede ca nu esti cititor de poezie.
Sa nu stai suparat pe mine pentru asta, te rog.
Stai linistita, Catalina. A fi cititor de poezie nu e o calitate dupa care tanjesc. :)
Dar nici macar nu-i o calitate, Andrei. E doar un lux.
Pacat ca nu tinjesti dupa a citi poezie brici. Ca tot la termenul asta ajung. :D
Eu tanjesc sa o scriu si inca mai am mult pana acolo.
Am sa povestesc odata cum vad eu treaba asta cu poeziile si cu scrisul in general. In ceea ce priveste luxul, imi place sa cred ca l-am gasit in alte domenii. Vei fi de acord ca fiecare are dreptul sa isi aleaga luxul.
Oricum, poezia imi place si imi pasa mult mult prea putin daca in opinia altora (experti sau nu) e o poezie buna ori ba. Nu am cerut nimanui sa spuna ca e misto ci doar am publicat pe blogul MEU personal ceva ce MIE imi place. :)
Stiu, Andrei, iar eu mi-am spus parerea. Cam direct, intr-adevar, dar nu pot umbla cu ocolisuri cind e vorba despre ceva ce iubesc. Poezia, in cazul acesta.
Stiu ca poezia mea nu iti place si nu-ti va placea niciodata daca iti place asta. Dar mai sint alte lucruri care sa ne placa uman unul la celalalt, nu-i asta o tragedie.
:) nu am zis ca poezia ta nu imi place, Catalina. Am citit prea putin ca sa imi dau cu parerea. Si da, mai sunt si alte lucruri, nu inseamna ca ar trebui sa ne batem. :)
intamplarea face ca zilele astea “rezonez” enervant de mult cu versurile astea…Ma bucur ca le-ai postat si ca le-am citit. Keep on doing the good job you’re doing!
:)