Nu prea cred in “curaj” ca trasatura de caracter. De fapt, daca cineva m-ar pune sa definesc exact “curajul” sau sa dau exemple, m-ar pune in dificultate.
Cred insa intr-o combinatie de atribute, combinatie care ar putea fi numita de unii curaj. Daca mi s-ar cere sa dau o formula pentru curaj as zice ca e:
60% Incredere in sine
25% Initiativa
10% Optimism
5% Nebunie
Daca ar trebui neaparat sa vorbesc despre curaj in raport cu frica as zice ca se aplica acelasi lucru ca in cazul riscurilor. Avantajul oamenilor considerati curajosi nu este ca nu le e niciodata frica. Cine spune asta si-a castigat “dreptul” de a fi suspectat ca minte. Avantajul lor este ca au invatat sa controleze frica. La fel este si cu riscurile. Oamenii intelepti sunt cei care invata sa identifice si sa controleze riscurile, nu cei care pretind ca ele nu exista.
Cred ca si calitatea numita “curaj” poate fi dezvoltata, ca orice alta calitate, doar ca unii pornesc de la zero iar altii pornesc cu ceva mai mult. Daca privim curajul ca o combinatie de atribute, e simplu sa devii mai curajos: cresti unul dintre termeni si totalul creste si el. Daca il privim ca o calitate de sine statatoare, independenta de altele, cred ca solutia este cea sugerata de Eleonor Roosevelt:
You gain courage by every experience in which you really stop to look fear in the face. You must do the thing which you think you cannot do.
Ca la sala de forta! In momentul in care “nu mai poti” sa ridici bara nici macar o data…faci o ultima ridicare. :)
Un om curajos nu e cu nimic mai deosebit decat orice om obisnuit. Doar ca el a rezistat 5 minute in plus cand toti ceilalti au abandonat
:)
curajul poate de cele mai multe ori e nebunia&determinarea cu care alergi dupa ceea ce iti propui sa atingi, sau visul la care nu vrei sa renunti sau credinta in ceva … io ii spun motorasul interior care poate muta muntii din loc si pe care nu multi il au :)
Si atunci, crezi ca a avea vise inseamna a avea curaj?
nu cred ca a avea vise, ci mobilizarea de a le indeplini si a nu renunta la ele … poate :)
Exista multe “tipuri” de curaj, depinde la ce te referi tu…
Nebunia este elementul esential al curajului de tip “super erou” – muschi multi… minte putina :). La acest “tip” ai tendinta sa te gandesti in prima faza atunci cand auzi de termenul “curaj”… insa acesta, dupa parerea mea, este cel mai putin important.
Increderea in sine, in schimb, este elementul care, cel putin teoretic, ar trebui sa fie nelipsit in orice fel de curaj.
Formula prezentata de tine este o generalizare, dar cred ca acele proportii difera foarte mult de la caz la caz.
Curaj are oricine la fel si frica, depinde acum de “cantitate”…
E adevarat, Marius. Ar putea fi luata ca o generalizare sau, mai degraba, ca o parere si atat. E modul in care vad eu curajul. Probabil ca fiecare il vede altfel.
Interesanta reteta. Eu as pune greutate cea mai mare pe initiativa.
Tragi de fiare? :)
Tudor:
Da. Si tu, din cate am inteles :)
Acum am facut vreo 3 saptamani pauza si il tot bat la cap pe Bobby sa mergem impreuna ca m-am plictisit singur :)
Daca nu merge, am sa ma duc si singur, nu e problema doar ca as prefera sa mai merg cu careva.
Andrei eu merg la o sala de langa Sfantu Gheorghe. Daca vrei :) Si pe mine ma tenteaza cineva care sa se tina de treaba :D
As merge, Tudor, dar e departe de mine. Eu merg pe undeva pe langa Vatra Luminoasa
Chiar departe.. un mic cardio :)