Nu prea cred in “curaj” ca trasatura de caracter. De fapt, daca cineva m-ar pune sa definesc exact “curajul” sau sa dau exemple, m-ar pune in dificultate.
Cred insa intr-o combinatie de atribute, combinatie care ar putea fi numita de unii curaj. Daca mi s-ar cere sa dau o formula pentru curaj as zice ca e:
60% Incredere in sine
25% Initiativa
10% Optimism
5% Nebunie
Daca ar trebui neaparat sa vorbesc despre curaj in raport cu frica as zice ca se aplica acelasi lucru ca in cazul riscurilor. Avantajul oamenilor considerati curajosi nu este ca nu le e niciodata frica. Cine spune asta si-a castigat “dreptul” de a fi suspectat ca minte. Avantajul lor este ca au invatat sa controleze frica. La fel este si cu riscurile. Oamenii intelepti sunt cei care invata sa identifice si sa controleze riscurile, nu cei care pretind ca ele nu exista.
Cred ca si calitatea numita “curaj” poate fi dezvoltata, ca orice alta calitate, doar ca unii pornesc de la zero iar altii pornesc cu ceva mai mult. Daca privim curajul ca o combinatie de atribute, e simplu sa devii mai curajos: cresti unul dintre termeni si totalul creste si el. Daca il privim ca o calitate de sine statatoare, independenta de altele, cred ca solutia este cea sugerata de Eleonor Roosevelt:
You gain courage by every experience in which you really stop to look fear in the face. You must do the thing which you think you cannot do.
Ca la sala de forta! In momentul in care “nu mai poti” sa ridici bara nici macar o data…faci o ultima ridicare. :)