Exista oameni care citesc carti si retin foarte multe detalii. Adica dupa jumatate de an iti pot spune exact numele fiecarui personaj sau iti pot povesti in detaliu 80% din carte. Si mai sunt altii (printre care si eu) care atunci cand citesc, se implica foarte mult in actiune, si “traiesc” ceea ce citesc, iar acest lucru ii face sa uite destul de repede multe detalii, nume etc.
Nu imi pare rau ca sunt asa. Chiar cred ca cei care nu reusesc sa “traiasca” ceea ce citesc nu simt adevarata placere a cititului. Totusi, imi pun o intrebare: in ce masura o afecta “cititul prin implicare 100%”, acumularea de cunostinte (cultura generala)? Adica, e clar ca indiferent de modul in care citesti, daca ajungi la cateva sute sau mii de carti, vei avea oricum un bagaj de cunostinte mult peste un om mediu. Dar, nu cumva cei care citesc mai mecanic (sau despre care se poate spune doar ca “parcurg” multe carti, in nici un caz ca le citesc) reusesc sa retina mai mult, chiar daca renunta in felul asta la (o parte din) placerea de a lectura?
LATER EDIT:Â am gasit una tare :) :Â “In the case of good books, the point is not how many of them you can get through, but rather how many can get through to you. “ – Mortimer Adler
Eu una fac parte din cei care se implica, hmmm, nu stiu daca e corect, ma rog, adica ma pierd in lumea aia cand incep sa citesc ceva si traiesc uneori de parca eu as fi scris cartea. Mie mi se pare mai important sa retii sentimentul, esentialul, gandirile de moment, nu detaliile.
Nu stiu daca ceilalti nu se implica neaparat. Sunt unii care pur si simplu au mai multa tinere de minte. Esential pentru autor este daca ti-a transmis ideea sau sentimentul sau te-a inspirat la ceva, nu daca ai retinut cate personaje apar si cum se numesc colegii lor de armata. Astea sunt utile doar cand vrei sa te dai mare ca ai cultura.
cred ca este mai important sa traiesti actiunea din carte decat s-o citesti mecanic, din acest motiv exista si unele carti care desi incerci s-o citesti nu poti, efectiv iti este greu sa treci de o pagina
Din proprie experienta, iti spun ca atunci cand invatam mecanic pentru examene, cand parcugeam, cum zici tu, tineam minte maxim cateva zile ce am citit, suficient pentru a ma ajuta sa scriu cateva randuri la un examen. Cam asa si cu cititul de placere.
Cred ca retii tocmai atunci cand te implici in carte, cand te identifici cu personajele.
Este firesc ca atunci cand iti place o carte, sa te simti in ea, sa te naturalizezi in paginile ei. La fel de normal este, ca atunci cand nu iti place suficient, sa nu te capaciteze si atunci sa apara tendinta de a o parcuge.
In conditiile astea, eu cred ca postul tau, daca nu pleaca de la ideea ca toata lumea citeste numai carti bune- ceea ce este o utopie- imparte cititorii intr-un fel exhaustiv in doua categorii. As zice ca gresesti.
se poate
Pe mine cartile ma intereseaza din perspectiva emotiilor pe care ti le ofera, daca te fac sa te gandesti la un anumit aspect din viata, daca te indeamna sa (te) privesti altfel. Un om care stie ce sosete a purtat cutare personaj in dimineata X nu ma impresioneaza. Cititul mecanic nu e citit, lectura presupune placere. Placere pentru poveste, pentru personaje si culoare…Si cred ca retii mult mai mult cand iti face placere ce citesti.
Voi vorbiti numai de cititul din placere. Intrebare: nu ati citit niciodata ceva doar pt ca trebuia? Era lectura obligatorie, bibliografie, etc. ? Sau hai sa ne gandim la catile din domenii mai tehnice sau mai exacte. Si sa vrei si nu te cufunzi in cartea aia uneori.
Apoi mai e un aspect: ce pe mine ma atrage, poate pe altul il plictiseste. Un medic va citi un tratat de anatomie pe nerasuflate, probabil, in timp ce eu…ma voi uita la poze o vreme si voi inchide cartea fara s aretin pre multe din ea.
Hai, ca v-am mai provocat putin! :)
Andrei, nu-ti fa griji.
Tot ceea ce citesti iti ramane imprimat in subconstient (mai mult sau mai putin). Peste ani nu-i fi tu in stare sa reproduci citate sau nume de personaje, dar cu siguranta vei avea mai multa intelepciune in urma lecturilor riguros alese. Si cred ca asta e ceea ne imbogateste pe noi in viata, nu neaparat informatiile exacte.
Boyarul: cred ca ai dreptate.
Oana: ba am citit; eu citesc marketing si management mai mult decat reusesc sa citesc beletristica. Desi nu e lectura obligatorie, e greu sa “te cufunzi” in management :) Eu ma refeream la beletristica. Fiindca motivul pentru care citesti carti de specialitate este sa inveti ceva, in timp ce cartile de beletristica le citesti in primul rand de placere (sau asa ar trebui).
hehe, si eu m-am intrebat asta de multe ori…