Imi plac oamenii hotarati. Imi plac atat de mult incat daca ar veni la mine unul care e absolut convins de faptul ca sunt un tampit si mi-ar spune asta pe un ton suficient de credibil, ar putea chiar sa imi devina simpatic. Parca imi plac insa si oamenii nehotarati; astia par mai umani. Chiar, ati observat ce repede transformam calitatea de a fi uman in scuza de cate ori facem o tampenie? “Am gresit, sunt om”, “stiu ca m-am razgandit de o mie de ori…sunt om” etc
Ziceam deci ca si unii si altii imi plac dar, daca ar fi sa aleg, i-as alege fara sa stau pe ganduri pe cei care stiu ce vor. Aia incapatanati, care n-au chef sa invete sa piarda doar fiindca societatea are impresia ca a sti asta denota demnitate. Si imi mai place sa creada in ceea ce fac, chiar daca aia din jur ii considera nebuni.
Nu o data am vazut nebuni care habar n-aveau ca anumite lucruri ar trebui considerate “by default” imposibile. Si cum eu ma gandeam destul de serios, intr-o perioada, sa fac o petitie pentru a scoate cuvantul “imposibil” din DEX, e explicabil faptul ca apreciez taria cu care nebunii cred ca lumea e de fapt a lor si ca intrusii sunt ceilalti. Toti ceilalti.
Citeam ca, odata, intr-o discutie cu un cardinal, Napoleon l-a intrebat:
– Vedeti steaua aia?
Cardinalul ii raspunde ca nu, fiindca intr-adevar pe cer nu se vedea nimic.
– Ei bine, cat timp voi fi singurul care o vede imi voi urma drumul si nu voi suporta obiectii.
Ceea ce va doresc si voua.
Asa se explica de ce Edison a inventat becul. Asa se explica de ce noi am auzit de Lincoln.
Intr-adevar, daca nu ar fi existat si nu ar exista inca oameni hotarati si siguri pe ceea ce vor sa realizeze, nu am mai fi ajuns in 2008, sau cel putin din punctul de vedere al evolutiei, am fi ramas undeva in Evul Mediu.
Pentru aceasta trebuie sa ne inchinam tuturor “nebunilor”, care au avut curajul sa se ridice deasupra tuturor capetelor, au sfidat legile de orice fel, fie ele ale naturii, fie ale societatii, si au auvut taria sa afirme: “Se poate”.
Ce trebuie sa retinem noi din experienta lor este ca orice creatie a mintii noastre poate fi realizata atata timp cat stim sa o aparam si ii ramanem loiali. Restul: societatea, detractorii, obstacolele, criticile….vor fi doar detalii.
Nu putem ignora insa faptul ca uneori ceea ce creeaza mintea umana poate duce si la distrugeri si orori..si aici imi vin in minte secolele pline de sange marcate de razboaie inutile.
Cat despre cei care se refugiaza intr-un “Am gresit, sunt om”…ei bine, acesta este inca un motiv pentru care suntem in 2008… Ne place sau nu, viata, realitatea, prezentul, au cate doua fatete: pozitiv-negativ, slab-puternic, grandios-plat.
…..Poate de aceea merita pretuiti cu atat de mult oamenii hotarati, care actioneaza in conformitate cu ceea ce gandesc.
Din nou, parca ai vorbi pentru mine :)
Stii care e partea proasta? Ca un om poate duce foarte multe, mult prea multe, pana sa-si inteleaga cat a fost de prost ca a pierdut vremea in halul in care a facut-o..dar, sa stii, nu e toata lumea la fel de curajoasa… e un fapt, nu o scuza.
“Asa vom face si noi, desi nu vrem sa cucerim lumea, ci doar o speranta. Cat timp vom vedea steaua stralucitoare si sonora care arde luminoasa in noi, ne vom urma drumul si nu vom suporta obiectii. Din pacate, istoria si viata nu respecta legendele, iar sabia lui Damocles nu atarna totdeauna deasupra cui trebuie.”
Calitatea de a fi uman nu trebuie perceputa ca o scuza.
Incepi prin a te iubi pe tine insuti. Apoi il iubesti pe cel de langa tine, iubesti si alti oameni. Dupa aceea vei pasi in spatii mai presus de tine si vei iubi Firea.
Daca respingi ce ai cel mai aproape, va fi imposibil sa poti iubi ceva mai departe.
Atunci…de ce ajung oamenii la depresie ? (intrebare retorica)
Raluca: cred ca nu vrei sa comentez asta, nu? :)
gabi: nu ne zici si noua mai multe despre tine? pe blog n-am prea gasit si devin curios
Probabil ca vom colabora in curand cu Gabriela :).
Ovidiu: da, am auzit zvonuri :) da’ tot ma intereseaza sa stiu mai multe; sau “cu atat mai mult” :)
:)
Andrei, va spun cu placere :)
Miron, ai dreptate :)
Sa pretuim lumina din viata noastra si sa aurim sarbatorile cu ea! Tie si prietenilor tai, SARBATORI FERICITE !
pai da-mi si mie un mail :)
Te rog sa-l stergi dupa ce-l primesti, din motive de spam :) **********@yahoo.com
Am o problema de moment cu functionarea PC-ului. Probabil ca dupa sarbatori, perioada in care voi fi plecata, o sa reinstalez.
Numai bine, Andrei !
Frumos. Apropo de imposibil, imi amintesc un citat dintr-unul din psihologii mei preferati – Virginia Satir: “We must not allow other people’s limited perceptions to define usâ€.
:)
Referitor la nebuni si imposibilitate: eu sunt OK, tu nu esti / voi nu sunteti OK – comportament de infractori :)
Si mie imi plac oamenii hotarati! Pentru ca am nevoie de rezultate!
mihai: asa, si? :)
o simpla caracteristica temperamentala care te poate scapa de f multe necazuri…dar cum temperamentul e mai greu de schimbat decat comportamentul, cu toate eforturile noastre, vom ramane vesnic impartiti in hotarati (cu timp mic de reactie) si indecisi (cu grad mare de teama! :) )
update: si ca tot a venit vorba de “caracter, conduita, comportamente vs. temperament”…unii se lauda ca-si pot modela temperamentul, oare?
eu am incercat, mi-am luat carti, am exersat in fel si chip…nimic; cand am zis ca am realizat totusi ceva, am dat cu bata-n balta de nu m-am vazut…
unii o numesc diplomatie, altii intelepciune, specialistii ii zic autocontrol…
vulpea nu ajunge la struguri si ar numi-o perversiune…
Eu cred ca se poate. Tine de auto-control. Nu zice nimeni ca e usor, insa.
eu o prefer p-aia cu strugurii… ;)