It is fear that first brought gods into the world. – Petronius
A esua poate deveni o arta. Se intampla atunci cand incepi sa inveti din esecuri. Ar trebui ca in sistemul educational din Romania, in liceu sau poate chiar in scoala primara, sa se predea un curs intitulat “Managementul esecului”. Sau “Cum sa scoti cat mai mult dintr-un esec”. Ar salva vieti, sunt convins.
Exista multe motive pentru care merita sa incercam macar sa le manageriem. Poate cel mai evident este ca nu avem cum sa ele evitam. O vom da in bara si, surpriza, cu cat stim mai multe, cu cat nivelul de dezvoltare personala la care ne aflam e mai mare, cu atat riscul ca greselile facute sa fie mai profunde cresc. Este, daca vreti, argumentul logic care ar trebui sa ne convinga ca a ne propune sa ne ferim de esecuri e gresit. Ne-am petrece viata fugind de lucruri care nu pot fi evitate.
Vestea buna este ca, desi vom continua sa facem greseli, starea groaznica prin care trecem imediat dupa constientizarea esecului poate fi imbunatatita, se poate schimba radical. Sau, mai precis, se poate inlocui partial cu alte stari. Fara doar si poate, odata ce esti convins ca din fiecare esec poti invata ceva si ca experientele personale sunt cea mai rapida metoda de a te dezvolta, aproape ca iti doresti sa gresesti. Des si devreme. Iar starea de frustrare pe care majoritatea oamenilor o simt este inlocuita, aproape imediat, de acelasi tip de satisfactie pe care cei mai multi il obtin atunci cand tocmai au primit o diploma ce dovedeste ca, iata, au evoluat, au invatat ceva nou.
Va puteti imagina asta? Cum ar fi ca de cate ori gresiti sa va simtiti un pic mai zei? Cum ati merge pe strada daca ati sti ca orice greseala va e permisa? Mai mult, cum ati merge pe strada daca ati sti ca e foarte posibil sa invatati mai mult din esec decat din reusita?
[va urma]