Exista oameni cu care am interactionat de-a lungul timpului si care m-au inteles gresit. Tuturor ni se intampla. Uneori e din vina noastra, alteori din a lor; nu vina conteaza aici, ci modul in care reactionam odata ce neintelegerea se produce.
Cu unii am tinut neaparat sa lamuresc lucrurile, sa ramanem amici sau pur si simplu sa inchei experienta de a ii fi cunoscut intr-un mod care mie mi se parea potrivit. Probabil e si ceva management de imagine aici: poate ca nu-mi pasa ce crede el, insa ar putea sa imi pese ce vor auzi altii despre mine, deci merita efortul de a lamuri. Ma rog, ideea este ca mi-a pasat suficient incat sa fac efortul sa lamuresc ceva.
In alte situatii insa, cu alte persoane, singura nevoie pe care am simtit-o a fost sa pun distanta intre mine si ei. N-am vrut sa mai clarific nimic, nu mi-a pasat ca vor trai cu o imagine deformata despre mine, ca ar putea sa le povesteasca altora despre un “eu” care nu exista decat in mintea lor. Am crezut ca e mai bine (pentru mine) sa tai orice legatura cat mai rapid. Si mi-a facut bine asta.
Felicitari! O asumare publica. Rar in zilele noastre.