M-am tot gandit la asta si desi mi-a fost greu sa imi dau seama daca as putea, cred ca intr-o zi mi-ar placea sa mai incerc o data sa lucrez ca angajat. Nu stiu cat as rezista si probabil ca mi-ar placea oricum sa lucrez pe un post de conducere. DAR, spre deosebire de majoritatea absolventilor de facultati si mastere de la noi, eu as accepta sa incep de la zero, atata timp cat as fi sigur ca promovarea nu depinde decat de mine. Ma enerveaza, de exemplu, fixatiile din unele multinationale: ca nu poti promova decat dupa cel putin X luni, ca nu poti ajunge manager decat daca ai X ani vechime in firma etc.
Cred ca as spala si pe jos. Pe bune. Ba chiar as prefera sa incep ceva mai jos si sa cresc prin forte proprii. M-as simti mai implinit si as simti ca merit sa fiu unde sunt. De asta as mai incerca sa lucrez ca angajat la un moment dat: fiindca a incepe de jos intr-o firma ceva mai mare si cu perspective iti ofera satisfactii mai variate (nu neaparat mai mari) decat atunci cand lucrezi pe cont propriu (ai propria firma sau esti liber-profesionist).
Cred ca ar fi interesant… :) Pentru ambele parti implicate.
Deci ai face doar un test si apoi ….? Care e finalitatea.
Tin minte povestea unui prieten care dupa ce a condus ca antreprenor 3 afaceri si le-a vandut…s-a angajat la o comanie foarte mare pe un post de jos. Toti credeau ca s-a ticnit, avand in vedere “backgroundul” lui.
Stii care a fost raspunsul lui ?
“Business is a game! Eu acum ma joc de-a spionul.”
Dupa 1 an si-a dat demisia si a lansat alta afacere exact in domeniul respectiv. In 3 ani depasise deja firma respectiva ca venituri anuale cu un numar de angajati de 10 ori mai mic.
In cazul lui…a fost dorinta de a studia din interior nisa respectiva.
In cazul tau….te plictisesti acasa? :)
Probabil ca as face doar un test. Nu stiu. Oricat de aiurea mi s-ar parea mie ideea acum, n-am de unde sa stiu ce as gasi acolo :)
Nu ma plictisesc acasa. Oricum eu mai am mult de lucrat si pe partea de antreprenoriat. Mult, mult.
“To come to know your enemy, first you must become his friend. And once you become his friend, all his defenses come down. Then you can choose the most fitting method for his demise.â€
(Tokugawa Ieyasu)
Eu am inceput in strada, vanzand ziare (publicate de competitia tatalui meu)!!!
foarte tare, mihnea! Si eu m-am gandit de multe ori la ceva de genul asta.
eu niciodata nu am inteles cum ar putea sa ma propulseze in cariera/afaceri vandutul de ziare si spalatul (de vase, pe jos etc…)…desi al doilea gen de munca am prestat la greu cu diverse ocazii dar nu contra cost…
am analizat si am ajuns la concluzia ca imi poate aduce niste bani cu care sa imi cumpar eventual carti, rujuri, ciorapi, pantofi:), imi poate intari caracterul obisnuidu-ma cu orice fel de munca si indurand eventual superioritatea altora asupra mea…si cam atat…
“publicate de competitia tatalui meu…” :-) pe banii lu’ tata sa te tot faci “om de afaceri”!
@ Anca: Pai da, ca in ziua de astazi, tot jurnalistii ajung jurnalisti trecand prin faculta si angajandu-se pe pile in mass media. Multi, daca nu toti “noii jurnalisti”, sar peste etapele necesare pentru a deveni un bun jurnalist. Si prima etapa esta cunoasterea cititorului, celui pentru care scri! De aici in colo te las pe tine sa faci aoscierea…
@ Anca Pana: 1) Competitia era din alt oras (Timisoara) si apartinea de trustul ce publica “Agenda zilei”, trust ce nu avea nici o legatura cu saptamanalul condus de tatal meu.
2) Nu aveam intentia sa devin “om de afaceri” ci doar invatam o meserie.