In apropierea blocului in care stau, este un parc micut in care, de obicei, iese lumea sa isi plimbe cainii. Ieri, in timp ce treceam pe langa el si ma gandeam la ale mele, aud:
“Pac-pac ! Incarc! Te-am ranit, esti ranit!” Curios, intorc capul sa vad despre ce este vorba. Doi pusti pe la 12-13 ani erau “in razboi”. Unul dintre ei era ascuns dupa un copac, la 5-6 metri de locul prin care treceam eu. Mai scotea din cand in cand “arma” si capul pentru a mai trage o “rafala” spre dusmanul care se ascundea dupa o banca.
Din mers, amuzat de situatie si de seriozitatea cu care tratau “lupta” ii soptesc pustiului de dupa copac: “Ai grija! A luat ostatecii.”
Faza la care pustiul se intoarce spre mine si, ramanand ascuns dupa copac, imi sopteste la randul lui cu o figura serioasa si un aer complice: “Stiu! Dar astept sa iasa de acolo ca sa ii pot da un Flash.” dupa care scoate un betisor pe care il avea bagat in pantaloni si isi concentreaza din nou atentia asupra inamicului.