“Cei mai multi ma socoteau un original daca nu chiar ticnit. Nu ma ocoleau insa. Acum eram ca un ciumat. Se facuse gol in jurul meu si mergeam pe strada cu acest gol dupa mine.
E normal, mi-am zis. Un om intelept prefera sa n-aiba incurcaturi. Daca aude pe cineva tipand, nu se amesteca. Prefera sa taca si sa nu observe. Evita si gandul ca, intre masti de sticla nedreptatea nu evolueaza decat spre o nedreptate si mai rea. Are propriile lui griji, ce-i mai trebuie si altele? Si-l considera prost pe cel care aude.
Treaba lui daca tine sa-si faca rau singur, se gandeste grabind pasul. Dar nici nu ii place sa i se aseze oglinda in fata. Nu pentru ca s-ar cai, ci… Si la urma urmei de ce-ar trebui sa se justifice? Sa se justifice cei care fac pe altii sa tipe sau cei care tipa, nu cei care isi vad de grijile lor… Vechii mei prieteni se socoteau, fara indoiala, toti niste intelepti, iar eu eram prostul. Si nu-mi iertasera, probabil, ca dupa ce eram prost mai aveam si tupeul sa-i judec.
Nu-i condamnam. Cine s-a ridicat impotriva tacerii a riscat totdeauna sa se faca tacere in jurul lui. Oamenii iti iarta multe, dar nu-ti iarta cand le arati cu degetul lasitatea. Ei vor sa para nobili, chiar cand nu fac nimic pentru asta; sau mai ales cand nu fac nimic.”
Viata pe un peron, Octavian Paler
frica e mai mare decat dorinta de a ajuta…
sper insa ca nu pentru toti.
la multi ani, andrei!
La multi ani!!! Sa ne traim! :)
La multi ani, Andrei! Si tot ce iti doresti tu. Scuze de offtopic.
…e un paradox la oamenii care vad, inteleg si stiu mai multe decat majoritatea celor din jur. Acela de a isi dori cateodata sa nu stie si sa nu inteleaga, pentru ca de multe ori ai un sentiment apasator de singuratate. Vorba ceea : ” ferice de cei saraci cu duhul ”. Si la polul opus se alfa dorinta de a cunoaste mai mult si de a intelege cat mai mult.
La multi ani, Andrei! A propos, ti-ai dat tocul usii cu usturoi si ai intors toate oalele cu gura in jos sa nu intre strigoii? :)) asa se zice ca trebuie sa faci in noaptea de Sf. Andrei ( printre altele)….dar numa’ daca vrei :p
La multi ani, Andrei!
Chiar m-a surprins fragmentul asta prin familiaritate. Simt, dupa cateva randuri citite, ca il cunosc pe Octavian Paler pentru ca imi spune atat de multe lucruri despre mine, de fapt. Are o putere de exprimare a propriului interior de invidiat si cred ca cel mai important punct de pornire in a face asta sta in curajul sau. Curajul omului care accepta sa traiasca doar asa cum este el de fapt, indiferent de costuri. Asumarea identitatii ca singura cale de a te putea privi in oglinda – o problema la care atat de putini oameni se mai gandesc in ziua de astazi. :) Imi pare bine ca ai ales fragmentul asta si imi promit sa ma apuc urgent de Paler!
Benjamine: mare dreptate ai cu acel paradox. Si cu “ferice de cei saraci cu duhul” ai dreptate (desi va veni acum Ilie Catrinoiu sau Silviu Man sa ne spuna ca de fapt altceva se intelege prin citatul ala :)) )
Va multumesc pentru urari.
Benjamine, la mine in casa nu au curaj sa intre strigoii. Si oricum, pe la 12 noaptea ma gandeam sa imi iau o bata de baseball si sa ma duc eu dupa ei. :)
La multi aniiiiiiii, Andrei :) :X
Multa bafta In continuare cu blogul,sa ai cati mai multi cititorii si binenteles sa si comenteze .
Ne vedem la sdc si astept cu nerabdare sa mai schimbam cate vorbe . :)
Bafta In viata .
Multumesc Florin. Si pentru telefon :)
Andrei, je suis honore ca m-ai pus in aceeasi oala dogmatica cu tov. Catrinoiu, dar tin sa te anunt ca e greu, greu de tot sa emiti pretentia unei interpretari absolute la o formulare precum cea de sus (cu atat mai mult cu cat pregatirea mea in domeniu e net inferioara fata de cea a lui tov. Catrinoiu – ca de-asta zisei ca je suis honore). Si nu numai ca nu ma apuc sa te trag amical de maneca (preferam de urechi, dar nu pot veni la Schimb de carti :) ), dar iti amintesc de celebra butada a lui Cioran – ganditor care intra, daca vrei, in categoria de care scria Benjamine mai sus : “À quoi bon avoir quitté Coasta Boacii ?”
Domnu’ Man, nu imi voi permite sa ma refer prea mult la oale dogmatice de vreme ce in ultimii 2-3 ani m-am simtit nevoit sa ma departez de bucatarie si sa folosesc doar un cuptor cu microunde plasat strategic, aproape de laptop.
In ceea ce priveste Coasta Boacii, nu cred ca imi dau seama cum se leaga ceea ce a zis Benjamine de umbra lui Cioran. Imi explici, te rog?
Practic ca intotdeauna, domnu’ Rosca :).
Mais bien sur : din cate am inteles eu, Benjamine constata un fenomen specific al oamenilor care vad mai clar, inteleg mai mult, simt mai adanc – acela de a vrea sa-si recupereze inocenta, starea de ne-constiinta (sa-i zic asa). Fenomen care l-a lovit si pe Cioran, facandu-l la acel moment, simplissim fie spus, sa nu mai dea doi bani pe ratacirile lui si sa regrete din adancul sufletului ca s-a rupt de Coasta Boacii – adica de copilarie si de bucuria ne-cunoasterii.
PS : am exclus de la bun inceput orice aiureli filologice de tip “axis mundi-ul ego-ului cioranian”, fiindca nu vreau sa ne facem de ras :)
Monsieur Man, c’est avec joie et émotion que je vous remercie. :)
no problem ;)
Actualizand sintagma biblica, “Sarac cu duhul” inseamna a practica nevointa sau a fi la polul opus a ceea ce Nietzsche numeste “vointa de putere”. E interesant de observat in istorie unde se intersecteaza “vointa de putere” cu a fi “sarac cu duhul”. Acolo unde se intersecteaza se produce un scurt circuit de genul Fenomenul Pitesti, Gulag, Stalin, Hitler, Gheorghiu Dej, Karl Marx. etc. :-)