50 de mailuri trimise in primele zile dupa lansarea bookblog catre edituri si cele cateva site-uri care vorbeau despre carti. Doar 2 raspunsuri. Si alea negative. Din momentul in care m-am hotarat ca bookblog trebuie sa scoata bani daca vrem sa facem toate lucrurile pe care ni le-am propus si pana in momentul in care am semnat primul contract de publicitate au trecut 8 luni si doua saptamani. Contractul cu Humanitas a fost semnat dupa 18 telefoane, 4 intalniri cu 4 directori diferiti. Si a fost semnat in camera cu toti cei 4 directori. Acelasi contract a fost reziliat 3 luni mai tarziu, de catre noi. Daca n-am fi facut-o probabil ca 2 luni mai tarziu bookblog intra in imposibilitate de plata.
Am luat doua tepe de la edituri foarte mari, tepe care au fost cat pe ce sa darame bookblog din punct de vedere financiar. Tepe care inseamna contracte nerespectate. Ma uit pe excel-uri si nici acum nu imi dau exact seama cum am reusit sa il tinem in picioare. Dupa ce mi-am pus salariu, au fost multe luni in care a trebuit sa il reduc cu 50 sau chiar 80% ca sa pot sa respect niste promisiuni, sa pot sa fac niste plati. Daca pe viitor s-ar intampla sa fie nevoie sa o fac din nou, sunt absolut pregatit sa o fac.
1 an si jumatate de la lansare pana in momentul in care la sfarsitul unei luni excel-ul meu a aratat la Venituri – Cheltuieli altceva decat zero.
Unu – numarul oamenilor pe care ii cunosteam in online acum 3 ani si jumatate, cand am inceput. 8 oameni din online care mi-au zis 5 luni mai tarziu ca bookblog n-are nicio sansa sa mearga. 4 dintre ei oameni cu foarte multa experienta, pe care ii respect. Cel putin alti 10-15 oameni care, sub o forma sau alta, m-au incurajat sa ma apuc de altceva, ca sa nu mor de foame. 3 oferte de angajare refuzate, toate pe bani multi. Doua pe mai multi bani decat castig acum.
74 de oameni care au vrut la un moment dat sa intre in bookblog, oameni cu care m-am intalnit sau am vorbit de-a lungul timpului. 30 au intrat, astazi suntem 9. 16 crize de comunicare la nivelul echipei, dintre care 5 foarte periculoase. 9 crize de PR pe alte bloguri. 4 sectiuni ale bookblog care au fost lansate si inchise in cateva luni. 7 parteneriate cu site-uri mari care nu ne-au ajutat cu nimic. Cel putin 10 proiecte mari ale bookblog care din diverse motive nu s-au mai facut. Un site conex destul de ambitios care a esuat lamentabil la doar 3 luni de la lansare.
Sunt lucruri despre care n-am vorbit niciodata. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista. Am mai zis-o: daca n-ar exista, n-as simti ca am dreptul sa ma consider antreprenor. Daca va imaginati ca e usor, sunteti cu capul in nori. Daca va imaginati ca merge fara munca, nu se cheama ca sunteti visatori, ci ca sunteti inconstienti. Daca aveti vreo secunda impresia ca o sa reusiti de unii singuri, fara o echipa, aveti o problema mult mai mare decat ego-ul vostru supradimensionat. Oricat de buni ati fi, sunteti prea slabi ca sa reusiti de unii singuri.
E okay sa tinzi catre nori, sa incerci sa ajungi cat mai sus, sa te ridici. Insa e okay atata timp cat in timpul procesului nu pierzi contactul cu pamantul.
Iar pentru cei care acum se intreaba cum de am retinut toate cifrele astea, raspunsul este: nu le-am retinut. Le-am notat. Si o fac in continuare. Va sfatuiesc sa o faceti si voi. Fiindca peste 2,3 sau 10 ani, atunci cand o sa reusiti sa faceti ceea ce va doriti sa faceti, vor fi multi care vor incerca, cu disperarea unor oameni ce au renuntat prea devreme, sa va spuna ca ati avut noroc. Inarmati-va si dati-le peste bot. Fiindca norocul n-are nicio legatura cu a fi mai bun. Munca are.
Later edit: de urmarit si blogul lui Radu Georgescu, proaspat lansat.