50 de mailuri trimise in primele zile dupa lansarea bookblog catre edituri si cele cateva site-uri care vorbeau despre carti. Doar 2 raspunsuri. Si alea negative. Din momentul in care m-am hotarat ca bookblog trebuie sa scoata bani daca vrem sa facem toate lucrurile pe care ni le-am propus si pana in momentul in care am semnat primul contract de publicitate au trecut 8 luni si doua saptamani. Contractul cu Humanitas a fost semnat dupa 18 telefoane, 4 intalniri cu 4 directori diferiti. Si a fost semnat in camera cu toti cei 4 directori. Acelasi contract a fost reziliat 3 luni mai tarziu, de catre noi. Daca n-am fi facut-o probabil ca 2 luni mai tarziu bookblog intra in imposibilitate de plata.
Am luat doua tepe de la edituri foarte mari, tepe care au fost cat pe ce sa darame bookblog din punct de vedere financiar. Tepe care inseamna contracte nerespectate. Ma uit pe excel-uri si nici acum nu imi dau exact seama cum am reusit sa il tinem in picioare. Dupa ce mi-am pus salariu, au fost multe luni in care a trebuit sa il reduc cu 50 sau chiar 80% ca sa pot sa respect niste promisiuni, sa pot sa fac niste plati. Daca pe viitor s-ar intampla sa fie nevoie sa o fac din nou, sunt absolut pregatit sa o fac.
1 an si jumatate de la lansare pana in momentul in care la sfarsitul unei luni excel-ul meu a aratat la Venituri – Cheltuieli altceva decat zero.
Unu – numarul oamenilor pe care ii cunosteam in online acum 3 ani si jumatate, cand am inceput. 8 oameni din online care mi-au zis 5 luni mai tarziu ca bookblog n-are nicio sansa sa mearga. 4 dintre ei oameni cu foarte multa experienta, pe care ii respect. Cel putin alti 10-15 oameni care, sub o forma sau alta, m-au incurajat sa ma apuc de altceva, ca sa nu mor de foame. 3 oferte de angajare refuzate, toate pe bani multi. Doua pe mai multi bani decat castig acum.
74 de oameni care au vrut la un moment dat sa intre in bookblog, oameni cu care m-am intalnit sau am vorbit de-a lungul timpului. 30 au intrat, astazi suntem 9. 16 crize de comunicare la nivelul echipei, dintre care 5 foarte periculoase. 9 crize de PR pe alte bloguri. 4 sectiuni ale bookblog care au fost lansate si inchise in cateva luni. 7 parteneriate cu site-uri mari care nu ne-au ajutat cu nimic. Cel putin 10 proiecte mari ale bookblog care din diverse motive nu s-au mai facut. Un site conex destul de ambitios care a esuat lamentabil la doar 3 luni de la lansare.
Sunt lucruri despre care n-am vorbit niciodata. Dar asta nu inseamna ca ele nu exista. Am mai zis-o: daca n-ar exista, n-as simti ca am dreptul sa ma consider antreprenor. Daca va imaginati ca e usor, sunteti cu capul in nori. Daca va imaginati ca merge fara munca, nu se cheama ca sunteti visatori, ci ca sunteti inconstienti. Daca aveti vreo secunda impresia ca o sa reusiti de unii singuri, fara o echipa, aveti o problema mult mai mare decat ego-ul vostru supradimensionat. Oricat de buni ati fi, sunteti prea slabi ca sa reusiti de unii singuri.
E okay sa tinzi catre nori, sa incerci sa ajungi cat mai sus, sa te ridici. Insa e okay atata timp cat in timpul procesului nu pierzi contactul cu pamantul.
Iar pentru cei care acum se intreaba cum de am retinut toate cifrele astea, raspunsul este: nu le-am retinut. Le-am notat. Si o fac in continuare. Va sfatuiesc sa o faceti si voi. Fiindca peste 2,3 sau 10 ani, atunci cand o sa reusiti sa faceti ceea ce va doriti sa faceti, vor fi multi care vor incerca, cu disperarea unor oameni ce au renuntat prea devreme, sa va spuna ca ati avut noroc. Inarmati-va si dati-le peste bot. Fiindca norocul n-are nicio legatura cu a fi mai bun. Munca are.
Later edit: de urmarit si blogul lui Radu Georgescu, proaspat lansat.
la acest ceas tarziu de noapte te-am “descoperit”. ma declar placut impresionat de blog.
multumesc, Adrian, ma bucur :)
Andrei, daca tu ai reusit, fiind destul de tanar, sa scoti bani dintr-un domeniu in care de obicei se investeste daca vrei sa faci ceva absolut de mare calitate (cultura), cred ca asta chiar dovedeste aptitudinile tale de antreprenor
Eu personal, cred ca ar trebui sa incerci sa scoti bani adevarati ca antreprenor, din domenii unde se scot bani adevarati (tot pe cale cinstita si cu munca evident), si pe viitor sa poti investi de fapt in proiecte care au legatura cu cultura, asa cum o doresti, fara sa fii constrans in vreun fel de faptul ca tu trebuie de fapt sa scoti bani din proiectele respective
Asa ai putea folosi talentul tau de antreprenor sa scoti bani, si ai face proiecte culturale pentru sufletul oamenilor, platind si tineri talentati si daruiti care ar putea darui si altora din darul lor (de exemplu nu oricine poate sa i indrume pe altii in ale cartilor si cititului) Si apoi atunci cand se strang oameni cu adevarat dedicati unei cauze, echipa se formeaza si evolueaza de la sine
In concluzie eu asa te vad, luand foarte in serios directia antrprenoriatului si dezvoltand aptitudinile de antreprenoriat, pe care nu le are oricine.
De fapt important in viata este cat de bine reusesti sa te zidesti pe tine insuti, zidindu i in acelasi timp, ajutandu i si pe altii Nu e important sa reusesti sa scoti bani din orice, e important sa ti folosesti talantii primiti de sus, ce ti s a dat tie mai cu seama (si multor altora nu)
manuela, de acord cu tine. :)
o singura observatie: fac ceea ce imi place, am suficienti bani incat sa imi fie okay si simt ca schimb ceva. De ce as face o schimbare? :)
Acum, in paranteza fie spus, desi eu am mare incredere in faptul ca bookblog poate scoate bani (si mai) multi, mai fac si alte lucruri in paralel. Lucruri care scot sau au un potential mult mai mare de a scoate bani. :)
Insa aloc mare parte din timpul meu proiectelor din jurul bookblog, fiindca asta imi place sa fac. Poate ca sunt prea tanar si are si asta o relevanta, insa deocamdata pun mai mult pret pe zambetele unor oameni fericiti decat pe bani. Banii aia foarte multi ii pot face oricand, sunt convins de asta.
Andrei, …de ce , de unde ai invatat sa folosesti un jurnal business?
Te intreb… pentru ca eu am participat la semianrii de pregatire, unde se preda acest lucru ! … ai facut instinctiv… ?
ce inseamna “jurnal business”?
Felicitari! Ma bucur sa gasesc tineri care au pornit de jos si au reusit! Chiar ii cauta in toata Romania pentru ai da exemplu si pentru a fi model celor cu care colaborez eu.
Pot spune ca am pornit in urma cu 6 ani la varsta de 19 ani pe drumul de a reusi iar acuma din propria experienta declar ca de vei continua pe drumul tau indiferent de greutati este absolu imposibil sa nu reusesti, deoarece nu cunosc pe nimeni care sa nu renunte si sa nu reuseasca dar cunosc enorm de multi oameni care renunta zi de zi.
Spre exemplu in primii 2 ani de munca (in asigurari de viata) am castigat 1000 lei (in total pe 2 ani), dar am mers mai departe iar acum mi-am indeplinit visuri ce 98% mi-au spus ca sunt imposibile.
Dovada: http://www.calindonca.wordpress.com
Voi da acest blog ca exemplu in seminarile mele!
Andrei, doresc sa te intreb: cum te descurci cu invidia altor oameni, adica exista persoane care te-au blamat, sau toti s-au bucurat pentur sucesul tau? (Mie personal mi-au dedicat vreo 2 blog-uri anti-calindonca)
Mh…Nu mi-am imaginat ca a fost atat de greu.Probabil ca nu te-ai axat pe lucrurile esentiale si te-ai ancorat in lucruri prea departe de a fi realizabile.Trebuia sa iti un timp in care ai fi reusit totul.Contractele sa nu fie respectate? Din prima clipa in care nu sunt respectate tai cu ei si gata.Crize? Totul inainte cu Dumezeu.El te ajuta nu baga in buzunar.Ai mai mult incredere in EL.Daca nu merge undeva ai gresit.Orieteaza-te pe contracte ce pot fi respectate.NU stii sa citesti oamenii Andrei.Bafta in continuare!
multumesc pentru sfaturi, Paula :)
calindonca: “Andrei, doresc sa te intreb: cum te descurci cu invidia altor oameni, adica exista persoane care te-au blamat, sau toti s-au bucurat pentur sucesul tau?”
same here. Si eu am avut bloguri anti, si eu am avut (si inca sunt) oameni care imi zic ca nu va merge X, ca nu va merge Y. Ii ignor. Din punctul asta de vedere sunt un fericit, am reusit sa ma izolez destul de bine.
Te felicit si iti doresc mult succes in continuare in ceea ce faci!
Te-as ruga sa imi trimiti si mie o adresa personala de mail pentru a discuta cu tine despre o potentiala colaborare pe un proiect umanitar ce are legatura cu domeniul tau.
sigur.
Andrei , inca ceva.O fac din pura simpatie pentru ca imi place bookblog.Ar fi bine sa te duci la doctor sa nu cumva sa orbesti din cauza atator carti citite.Citeste mai putine carti .Limiteaza-te la 4 pentru ca altfel nu te vad prea te vad bine.Decana facultatii mele orbeste.Am fost foarte surprinsa.Nu m-am asteptat.O foarte bun oftalmolog este Mariana Pop sau poti sa te duci in afara.E mai bine sa previi decat sa fii luat prin surprindere.:)
Scuza-ma,Monica Pop.
Super!
Un articol atat de… incurajator!!
Referitor la “echipa”: am ajuns la concluzia ca e foarte greu sa gasesti oamenii potriviti si sa ii formezi; oameni care sa-ti urmeze viziunea. Parerea mea, e ca intr-o echipa trebuie sa existe o singura viziune: cea a liderului, in cazul tau, a antreprenorului. Altfel, unde am ajunge daca toti din echipa ar avea propria viziune. Consider ca aici se da “batalia” intr-o echipa.
Mult succes si in 2010! :)
Toti vor avea propria viziune, Simona :) Cel putin asa cred eu. Doar ca aceste viziuni se intersecteaza la un moment dat. Cu alte cuvinte, pana la un punct, toti merg in aceeasi directie. Asa vad eu lucrurile :)
Acest post este ca o “palma” virtuala pentru mine…sa ma trezesc. E foarte greu sa gasesti oameni care sa creada intr-un proiect din care nu scoti profit in primele luni de existenta…foarte greu!!Tu ai reusit si meriti toate felicitarile!!Chiar meriti!!Acest post m-a motivat, m-a facut sa am mai multa incredere in ceea ce doresc sa fac pe viitor, m-a facut sa realizez ca detaliile conteaza enorm.
Iti doresc un 2010 cu impliniri!