Imi place sa cred ca simt mai bine decat majoritatea momentele cheie. Din viata mea, personala sau profesionala si, uneori, ceva mai rar decat mi-as dori, din vietile altora.
Simt ca se apropie aceste momente, sunt constient cand tocmai le traiesc, apoi simt ca au trecut si stiu ca multe lucruri nu vor mai fi la fel. E un sentiment misto fiindca iti da o iluzie de control. Doar o iluzie, evident. Fiindca, oricat de buni am fi la a controla lucrurile, reusim sa le controlam doar pana cand nu mai reusim. Dupa care… suntem furtuni.
Imi place mult linistea dinaintea furtunilor puternice, linistea aia care noua, oamenilor crescuti in orase mari, aproape ca ne face urechile sa tiuie. Imi place linistea fiindca stiu ca urmeaza ceva si ma intreb, zambind, acum ce ar mai putea fi? Si toate astea sunt parte din farmecul vietii, cel putin in ceea ce ma priveste.
later edit: ah, da, tocmai urmeaza unul.
linistea dinanintea furtunii… dar si senzatia de bine. de dupa ;)
si mie imi place linistea de dinaintea furtunii..sa stau in pat..fara sa ma misc..sau sa invat pt sesiune..ca maine poimaine incepe :))
imi place mult esecul fiindca urmeaza succesul, imi place mult coborarea fiindca urmeaza suisul