Primii 25 de ani din viata aproape ca n-am purtat ceas. Apoi am devenit pasionat iar acum am peste 20, de la ceasuri sport, sofisticate, cu GPS si monitorizare a batailor inimii pana la ceasuri elegante, pe care nu pot sa le port decat cu costum, camasa cu butoni si cravata Ascot.
M-am gandit mult la ce inseamna ceasurile pentru mine, fiindca am niste mixed feelings pe ici, pe colo. Am sa incerc sa detaliez, profitand de recenta asociere cu magazinul de ceasuri pentru barbati Lionheart.ro (detalii mai jos).
Spuneam ca am mixed feelings legat de ceasuri. Pe de-o parte, sunt obiecte pe care multa lume le asociaza cu puterea, cu statutul social, ceea ce pentru mine nu mai inseamna mare lucru de cativa ani deja. Imi place sa cred ca am trecut de perioada (necesara, de altfel) in care aveam nevoie de obiecte si haine pentru a imi sustine increderea in sine sau a parea mai mult decat sunt. Iar cand aud de incadrarea in normele societatii, mi se ridica parul pe ceafa. In general, vad nevoia asta ca pe-o slabiciune, o carja.
Apoi, am citit prea mult despre ce inseamna timpul (una dintre cele mai bune carti pe tema asta e Time: A User’s Guide, a lui Klein). Sunt convins acum ca timpul fizic, cel masurat in zile, ore si minute e doar una dintre dimensiuni. Timpul fizic se dilata si se contracta in functie de cum il folosim. 15 minute la o bere cu un prieten trec altfel decat 15 minute pe un scaun stomatologic. Timpul e de multe feluri, dar in societatea actuala, de obicei se scurge prea repede. Motiv pentru care fac constant eforturi sa il incetinesc pentru mine. Sau, daca nu pot sa fac asta, macar sa il umplu de sens.
Am, deci, doua motive mari pentru care ar trebui sa nu port ceas. Si totusi o fac.
Ma atrage precizia lor, perfectiunea si faptul ca omul a putut sa puna la un loc cateva zeci de roti zimtate, sa le adauge un arc si sa masoare curgerea timpului atat de exact, fara rateuri. E inspirational pentru mine, e un nivel pe care n-o sa-l ating niciodata, dar catre care vreau sa tind toata viata.
Apoi, daca tot vorbeam de ceasuri mecanice, cu arcuri si roti zimtate, in ciuda perfectiunii de robot cu care functioneaza, exista ceva ce le umanizeaza: au nevoie de tine, un om, pentru a trai. Cineva trebuie sa intoarca zilnic cheita ceasului, sau se opreste. In cazul ceasurilor automatice, dependenta e si mai accentuata: ceasul trebuie purtat ca sa traiasca, fiindca isi ia energia din miscarile mainii. Daca nu il misti, daca e singur, se duce naibii, perfectiunea nu mai valoreaza nimic. Ca-n viata. :)
Am sa mai scriu despre ceasuri in urmatoarea perioada, ca urmare a unui proiect comun cu prietenii de la Lionheart.ro. Ei, impreuna cu colegii de la Spada au lansat un whitepaper misto pe tema “Ce spune ceasul tau despre tine?“, veti gasi la sfarsitul lui si cativa bloggeri care vorbesc despre ceasurile lor, printre care si pe mine. PDF-ul e gratuit, insa trebuie sa va abonati la newsletter (ceea ce, tinand cont de preturi si oferta de ceasuri, ar fi oricum o decizie buna!)
