Ce ar fi daca mintea noastra ar influenta atat de tare lumea in care traim incat nu doar obiectivele ar fi atinse intotdeauna de cei care si le formuleaza in scris? E clar ca unii reusesc sa faca mai multe in viata, si altii mai putine. Eliminand macar pentru cateva minute datele de inceput, avantajele si dezavantajele cu care fiecare pleaca la drum, unii ar putea spune ca fiecare ajunge unde isi propune sa ajunga. N-ai ajuns unde ai vrut? Ori n-ai stiut unde mergi, si atunci e intr-adevar cam greu sa ajungi acolo, ori nu ai vrut cu adevarat, ci doar ai crezut ca vrei. Stiu, teoria poate fi contestata. Dar ce-ar fi daca ar fi pe bune?
Ce-ar fi daca ne-am imbolnavi fiindca ne asteptam sa ne imbolnavim? Ce-ar fi daca medicamentele (sau macar unele dintre ele) ar avea efect fiindca ne asteptam sa aiba efect? Sa luam publicitatea, de exemplu. Si medicamentele “fara prescriptie medicala”. Ne promit lucruri, ne sugereaza ca ne vom simti intr-un anumit fel dupa ce le folosim: ne trece raceala, nu ne mai curge nasul, ne lasa durerea de cap. La un moment dat, credem ca vor avea efectul asta. Altfel nu le-am cumpara.
Daca faptul ca noi credem cu adevarat in efectul lor, face ca efectul sa se produca?
Sunt oameni care cred in superstitii. Culmea, la unii e si verificabil. Intotdeauna vor avea ghinion atunci cand le trece o pisica neagra prin fata. Altora li se intampla intotdeauna sa apara ceva neprevazut exact cand sunt pe punctul de a iesi din casa. Si intarzie. De fiecare data. “Doar lor li se putea intampla asta”. Ce-ar fi daca am avea ghinion fiindca suntem convinsi ca vom avea ghinion? Ce-ar fi ca norocul sa nu existe? Ce-ar fi ca cei care se considera foarte norocosi, sa se astepte la situatii incredibil de favorabile, iar acestea sa se produca?
Ce-ar fi daca pattern-urile din mintea noastra ar defini lumea in care traim? Cum ar fi atunci?
Prostii? Da, e posibil. Insa exista un lucru in lumea asta despre care poti spune cu o certitudine de 100% ca nu se va intampla niciodata? Eu cred foarte tare in multe lucruri, insa experienta m-a invatat ca daca sunt pregatit pentru acel 0,00001%, acel lucru mic atat de improbabil sa se produca, atunci sunt pregatit pentru orice.
Deci da, poate ca sunt prostii. Dar daca totusi nu-s? Sunt multe babe care n-au crezut in niciun Dumnezeu toata viata, insa la batranete merg la biserica, “just in case”. Poate ca si de la ele am putea lua un pic de intelepciune.