Gia mi-a dat o leapsa. Eu nu mai preiau lepse de vreo 2 ani, insa in cazul Giei se poate face o exceptie. :)
Intrebarea este: Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?
Am vazut pe bloguri intrebarea inainte sa mi-o paseze Gia si am zambit. Fiindca pe unul dintre peretii camerei mele stau mai multe idei si citate in care eu cred si pe care ma uit cam in fiecare zi, sa nu cumva sa le uit.
Unul dintre ele spune ca trebuie sa fac in fiecare zi un lucru care ma sperie. Si a fost unul dintre obiceiurile pe care mi le-am format cel mai greu. Insa s-a format. Nu o fac zilnic, uneori imi scapa, uit. Insa cred ca fac asta in cel putin 4-5 zile pe saptamana.
Asadar, pe de-o parte, am foarte multe lucruri de care mi-e frica (sau teama, parca frica e un cuvant prea tare). Pe de alta parte, in momentul in care faci chestia asta timp de un an si ceva, de 4-5 ori pe saptamana, lista lucrurilor de care ti-e teama se scurteaza destul de mult.
Cand imi dau seama ca mi-e teama de ceva, ma enervez pe mine. Daca as fi raspuns ieri, as fi stiut ce sa zic. Fiindca de vreo saptamana e o chestie care ma sperie. Insa maine la prima ora o rezolv. Adica o confrunt, sau cel putin incep sa merg pe drumul ala. Deci nu se mai aplica. Nu se mai poate discuta despre “ce as face daca nu mi-ar fi frica”. O fac deja. Maine.
In seara asta nu imi vine nimic altceva in minte. Si nu spun asta ca sa par curajos. In primul rand, eu vad curajul usor diferit de majoritatea celor pe care ii cunosc. In al doilea rand, daca ar fi sa dau totusi o definitie a curajului, as merge pe una auzita odata la un om pe care il respect foarte mult: curajul inseamna sa faci pe tine de frica, si totusi sa mergi inainte.
Asta e curajul din punctul meu de vedere, nu absenta fricii. Si vorbind strict despre partea profesionala, nu stiu cum e sa fii angajat, insa atunci cand esti antreprenor sunt multe momente in care simti ca faci pe tine de frica. Si daca exista vreun antreprenor care zice ca nu ii este sau nu i-a fost niciodata frica, vorbeste sa nu adoarma. Curajul inseamna sa reusesti mai intai sa accepti ca iti este frica, si apoi sa ai puterea sa o infrunti.
`curajul inseamna sa faci pe tine de frica, si totusi sa mergi inainte`
foarte frumos spus :)
deci raspunsul la intrebarea din titlu este:
daca nu mi-ar fi frica, as face exact acelasi lucru pe care l-as face daca mi-ar fi frica: as merge inainte
truly nice :)
Frica
Nichita Stanescu
Eu aÅŸ putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aÅŸ putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
şi iarăşi
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
ÃŽn timp ce eu o contemplu
ÅŸi aÅŸ putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Bine zice, Vlad.
Stii de ce multi dintre romani gandesc altfel? Pentru ca “educatia” din scoli merge pe ideea de a nu gresi. Ni se tot spune ca nu avem voie sa facem greseli, nu avem voie sa ne temem(baietilor li se spune ca nu sunt barbati daca se tem ori plang-ce prostie!).
Si uite asa se ajunge intr-un soi de republica artificiala. In China trebuie sa fii fericit cu forta-“Fii fericit, daca nu, te ia naiba!”. Romania e tara in care toti se tem, dar multi critica. Eventual, dupa razboi.
La multi ani si un an nou minunat iti doresc.
Am participat de curand la un training sustinut de un grec si la inceputul cursului, a cerut participantilor sa enunte un vis mare de-al lor si o frica, o temere.
A fost foarte interesant sa ii ascult pe toti povestind despre visele lor, dar mai ales despre fricile lor. Frica de boala, frica de cutremure, frica de injectii, de soareci, de saracie. Moment in care Nikos, colegul meu grec, si-a aratat uimirea fata de aceasta frica: dar in Romania nu pareti sa fiti saraci ! Vad eu pe strada! Am zambit in sinea mea…Mie mi-e frica de saracia sufleteasca. De oamenii fara Dumnezeu. Si ar mai fi….cateva.
Ovidiu: corect
James: multumesc frumos :) si tie la fel!
sa fac de 4-5 ori pe saptamana ceva care ma sperie? suna bine, o sa incerc :)
multumesc de exceptie :)
Gia, dupa faza asta unii ar zice ca esti exceptionala :)
incep sa am un deja-vu aici… am si eu acelasi perete cu citate si in mijlocul lui sta scris plin de intelepciune : Do everyday one thing that scares you… Eleanor Roosevelt & Pay it forward… mi-a schimbat viata apropo
:) misto
ceva ce pe mine ma pune in miscare: “When it was the last time when you did something for the first time?”
La multi ani! si toata admiratia mea !! …Am sa incerc si eu :)
cand mi-e frica las frica sa danseze iar la sfarsit apre curajul. pt ca frica s-a manifestat. e un fel de a spune mi-am infruntat frica.
Foarte frumos, zic si eu.
Sa nu uitam ca reactia de panica este un fenomen fundamental in supravietuire. Ea genereaza genul de raspuns: lupta sau fugi.
Insa frica trebuie constientizata si “luata la intrebari”. Se intampla ca emotiile care genereaza aceasta reactie sa n-aiba nicio legatura cu actiunea in sine ci cu anumite detalii care in trecutul nostru au fost motive de spaima. Imediat ce reusim sa gasim sursa fricii, mai mult de jumatate din efectul ei a disparut. :)
Ce ai scris tu, Andrei, imi aminteste de un alt citat:
“O persoana timida este speriata inaintea pericolului, un las in timpul pericolului si un curajos dupa ce a trecut pericolul.” Jean Paul Richter
Stiintific (si chiar aveam pe undeva un link catre rezultatul studiului la care ma gandesc – am sa incerc sa-l caut) este demonstrat ca oamenii trec peste frica ce le paralizeaza gandirea, simturile si corpul numai atunci cand nivelul adrenalinei din corp este destul de mare pentru a neutraliza efectul hormonului inhibitor ce provoaca frica (si al carui nume imi scapa acum).
Ne este frica nu pentru ca asa ne-am propus noi, ci pentru ca necunoasterea anumitor lucruri provoaca o fobie temporara cu privire la potentialul efect negativ al acelor lucruri asupra vietii noastre, moment in care, pentru a evita un soc psihic sau un blocaj neuronal, creierul secreta un hormon pentru a determina sentimentul de frica.
Atata vreme cat nu consideri ca ai avea nici un beneficiu de pe urma intrarii in contact cu lucrul de care ti-e frica, corpul nu secreta adrenalina si astfel ramai blocat in starea de frica (lucru care pana la urma e bun, pentru ca in acest fel se maresc sansele de supravietuire ale speciei).
Insa, in cazul in care infruntarea lucrului de care ti-e frica ti-ar aduce un beneficiu pe care tu il consideri destul de important, corpul incepe sa secrete adrenalina, pentru a-ti neutraliza frica si a te face sa incerci sa obtii acel beneficiu.
Exemplu simplu: cui nu i-ar fi frica de foc? Imaginati-va un incendiu in locuinta voastra, exact in momentul in care veniti de la serviciu, stiind ca inauntru nu este nici o alta persoana. Te sperii, te gandesti ca pierzi lucrurile materiale pe care le ai inauntru, insa nici prin cap nu-ti trece sa intri in apartamentul arzand sa vezi daca poti salva contractul de credit la banca sau mai stiu eu ce alte documente. Pentru ca pur si simplu nu le consideri indeajuns de importante.
Schimbam putin scenariul: imaginati-va ca inauntrul casei este fratele, sora sau parintele vostru. Reactia voastra ar fi aceea de a va infrunta pentru cateva clipe frica si apoi aceea de a incerca o posibila intrare in apartamentul arzand pentru a o salva pe acea persoana. Marim influenta stimulului: imaginati-va ca ati auzi-o pe acea persoana strigand dupa ajutor. Ma indoiesc ca o persoana normala ar mai astepta sa vada daca poate sa-si invinga frica pentru a intra in apartamentul arzand. Pur si simplu v-ati arunca, instantaneu, printre flacari, in incercarea de a-l salva pe cel pe care il iubiti.
Bineinteles, e un exemplu exagerat. Scopul lui este acela de a intelege ca nu vointa e cea care ne face sa trecem peste frica, ci perceptia pe care o avem asupra beneficiilor pe care ni le poate aduce infruntarea lucrului de care ne e frica. Adrenalina ajunge in sange si are efectul unui drog asupra corpului uman: te face sa innebunesti pentru cateva clipe, sa nu mai fii rational, te face sa crezi ca esti un tanc care poate trece prin orice si peste orice. In acel moment… devenim curajosi.
Tot in studiul respectiv se mai specifica faptul ca marii lasi pe care ii vedem sau despre care auzim zilnic nu sunt de fapt oameni mai rai sau mai slabi decat noi, ci doar au o defectiune de ordin fiziologic care ii face sa nu beneficieze de o cantitate destula de adrenalina. Atunci raman inghetati de frica, nu sunt capabili sa se miste si capata din partea noastra catalogarea de “lasi”. La fel cum nebunii “curajosi” care vor benevol sa intre in prima linie intr-un razboi nu sunt de fapt curajosi rational, ci pur si simplu sufera de o alta afectiune fiziologica ce ii face sa dispuna de mai multa adrenalina de cat ar avea nevoie. Ei sunt genul de oameni care s-ar arunca in apartamentul aprins pentru a salva tubul de pasta de dinti din baie, pentru ca le placea prea mult gustul acesteia pentru a risca sa-l piarda in flacari.
Inchei tot cu un citat, unul pe care, la randul meu, l-am invatat pe de rost si mi-l repet voluntar in fiecare dimineata. Este mesajul unui om care nu apucase inca epoca moderna, dar care a intuit corect ceea ce avea sa descopere tehnologia din domeniul medical multi ani mai tarziu: efectul hormonilor…
“Curajul nu este absenta fricii; este mai degraba intelegerea ca altceva este mai important decat frica.” Ambrose Redmoon
Raspunsul meu: mi-as face un test sa vad daca nu sufar de o afectiune care sa-mi determine corpul sa secrete prea multa adrenalina. Iar daca raspunsul ar fi negativ, as fi nespus de fericit ca sunt… normal. :)
Alex: genial! multumim frumos. :)
Alex: serotonina :)
Dincolo de maladii si cazuri extreme (leziuni cerebrale), as spune ca foarte multi oameni care dau dovada de curaj in ceea ce fac zi de zi ( alpinisti, parasutisti, echipe de salvare a vietilor pe munte sau pe uscat, si altii) sunt oameni care isi antreneaza metabolismul; si avem nevoie de acesti oameni.
Cred ca despre acest fel de antrenament vorbeste si Andrei in postul sau :)
Wow…ce post fain. Ma bucur mult cand mai gasesc astfel de articole + comentarii care sa ma tina captiv la fel ca o carte buna :)
Pe masura ce gasesc citate ale D-nei Rosevelt, ma gandesc ca ar fi trebuit sa o cunosc…parca imi marcheaza viata!..mai are ea si “The future belongs to those who believe in the beauty of their dreams” si mai nou, citatul din Kung Fu Panda am aflat ca vine tot de la ea “Yestardat is history, tomorrow is a mystery and today is a gift; that is why is called present”.
Foarte fain studiul Alex. Sunt curios oare cum pot sa isi “vindece” deficienta de adrenalina cei care sufera de ea.
Si inainte de incheiere, am si eu un mic articolas scris acum ceva vreme pe acest topic: http://www.musat.com.ro/2007/12/26/frica-%e2%80%93-o-inghetata-ce-se-topeste/
Iar acum 2 zile am luat una dintre deciziile care vin ca raspuns direct la intrebarea acestui post:
http://www.musat.com.ro/2009/01/06/azi-am-decis-eu-pentru-lumebunaro/
In incheiere: am observat ca cel mai constructiv, cand ne este frica, e sa ne uitam la noi si sa ne intrebam “de ce”. apoi, pentru a merge inainte ne intrebam “cum” :)
eu ma pricep la eeepc-uri si nu folosesc twitter…
:D … e usor.. uita-te sa aiba hdd SSD (SolidStateDrive – foarte bune si foarte scumpe si consuma foarte putin) si proc cat mai bun – in viziunea mea cuore duo…restu depinde de tine si de ce ai de gand sa faci cu el, bla bla
aaah daca nu la procesor merge si intel atom… e facut pe principiul consum redus nu performanta …
Domnule Stefanita, eu stiam ca ati facut Marketingul, nu Medicina :P .
Frumos gandit, frumos scris :) .
Gabi: hormonul adrenocorticotropic (ACTH) ;)
Sunt de acord cu tine ca avem nevoie de acesti oameni zi de zi.
Nu am sustinut nimic altceva decat faptul ca pana si acesti oameni, pentru a-si invinge teama de inaltimi (alpinistii si parasutistii), de avalanse (salvamontul) etc, au nevoie sa fie convinsi ca beneficiile salvarii acelor oameni care necesita a fi salvati sunt mai mari decat beneficiile lipsei actiunii.
In momentul in care partea rationala a creierului lor devine convinsa de chestia asta, anumite glande din creier si corp incep sa secrete hormonii necesari eliminarii starii de teama, dupa ce mai devreme alte glande secretasera hormonii fricii.
da, am auzit de intel atom. Thanks :)
cu placere…
faza e ca e bine ca ai azuit de intel atoms… ma rog dincolo de aceste caractesristici nu mai depinde decat daca mergi pe forma si culoare sau daca ramai la black si te uiti dupa restu chestiilor sa fie cat mai tari posibile … eu as merge pe performanta …
Alex, si eu sunt de acord ca hormonul amintit de tine regleaza metabolismul.Daca analizam reactia de panica in detaliu (si ne lungim in comenturi mai mult decat ar fi fost cazul :P) observam ca implica modificari complexe in organism. Pentru a putea sa ne utilizam eficient energia, trebuie sa furnizam o cantitate considerabila de sange muschilor, ceea ce determina o serie de modificari. Inima bate mai repede, presiunea sangelui creste si muschii sunt irigati mai abundent decat de obicei, iar organele viscerale – stomacul si ficatul – mai putin. Nivelul zaharului din sange trebuie sa fie ridicat pentru ca acesta reprezinta “combustibilul” si multe modificari specifice reactiei “de lupta sau de fuga”. Zaharul stocat de organism este eliberat in sange, zaharidele fiind digerate foarte rapid.In afara de zahar avem nevoie de o cantitate mare de oxigen in sange, pentru a face posibila eliberarea acestei energii, motiv pentru care in timpul reactiei de urgenta respiram mai adanc si mai rapid.Exista si alte modificari cum ar fi dilatarea pupilelor ochilor si “parul maciuca” sau “pielea de gaina”. Toate aceste “mici” modificari se produc simultan, formand un ansamblu de raspunsuri la o situatie periculoasa care ne maresc sansele de a iesi cu bine din situatia respectiva.
Revin cu ce-am scris mai sus: antrenamentul in a diminua efectele resimtite intens.
A pune totul numai in “carca” hormonilor pare simplist. E ca si cum ai avea posibilitatea sa inghiti o pastila antiadrenalina sau proadrenalina si totul se rezolva cu succes ;)
Miron, la multi ani si numai bine :P
N-am urmat medicina, dar meseria mi-a impus acumularea unor lectii folositoare de prim ajutor ;)
Daca nu mi-ar fi frica de ce as deveni dupa, m-as indragosti de un nenorocit
Revin si spun ca DA, hormonii secretati de glandele endocrine sunt “smecherii” care declanseaza reactiile biochimice la nivel sanguin (desi nu mereu e obligatoriu; exemplu: cand e frig afara si ti se racesc extremitatile), insa niciun medic nu-ti va prescrie medicamente inhibitoare sau de crestere a concentratiei acestora decat in cazul bolilor grave, degenerative.
Pace :)
rogue: tare :))
Sa sti ca mai ai foarte mult de invatat,pareristi ca tine an vazut si am auzit mai multi de citeva duzini care habar nu au si comenteaza gratis.Daca ar costa probabil ai fi si tu mai documentat.Iti urez succes si noroc sa poti lucra vreo 40 de ani pt.altii apoi vei putea face difereta,pacat ca a ajuns la capacitatea ta mintala doar cuvintul vinzator pt.ca tie nu-ti place sa vinzi,da? dar cu ce te ocupi pt.supravetiuire sau te tin parintii???oricum nu ai sa intelegi niciodata sistemul este f.complicat pt.tine.
Sa sti ca mai ai foarte mult de invatat,pareristi ca tine an vazut si am auzit mai multi de citeva duzini care habar nu au si comenteaza gratis.Daca ar costa probabil ai fi si tu mai documentat.Iti urez succes si noroc sa poti lucra vreo 40 de ani pt.altii apoi vei putea face difereta,pacat ca a ajuns la capacitatea ta mintala doar cuvintul vinzator pt.ca tie nu-ti place sa vinzi,da? dar cu ce te ocupi pt.supravetiuire sau te tin parintii???oricum nu ai sa intelegi niciodata sistemul este f.complicat pt.tine.
:) Scumpete, http://dexonline.ro
Gasesti acolo toate raspunsurile pe care le cauti. Daca nu intelegi ceva, te incurajez sa revii. Promit sa iti fac o schema.
In atentia domnului Andrei Rosca :) .
De unde stii(era sa scriu “sti” :D ) ca “scumpete” nu e baiat? :P
si daca era, ce? :)
@rogue: daca nu mi-ar frica de efectele pe care le poate avea asupra mea, m-as indrgosti de omul potrivt…Nenorocitii sunt predictibili, oamenii potriviti iti mai fac si “surprize”
Cum era aia…
“Proletari din toate tarile uniti-va” :)
Hai sa adaptam :
“Pareristi din toate blogurile uimiti-ma !!! ” :))
da eeee un subiect interesant…Ce ai face daca nu ti-ar fi frica??……..pentru uni poate fi greu de raspuns…pentru uni poate fi o intrebare banala…dar pt cei care le este frica de ceva anume este o intrebare de baraj…..E greu sa itzi fie frica de ceva si sa nu ai curaj sa infrunti acel ceva,sa nu privesti inainte si sa nu ai incredere in tine e ceva ce te ajuta sa inveti ca viata poate fi asa cum o vrei doar daca ai incredere in tine….
Poate daca nu ti-ar fi frica…..ai face multe lucruri care daca le traiesti cu frica te trag inapoi pentru a nu le face…..e un fel de stiinta a minti si a sufletului….e un lucru care te poate ajuta sa infrunti frica si sa o vezi cu alti ochii.
Frica e un sentiment care e in viata fiecaruia,unora le poate fi frica sa rada,sa planga,sa zika adevarul,sa fie ei dar sentimentul asta il putem schimba cu toti daka avem adevarata incredere in noi si in ceea ce putem face noi suntemi cei care depindem de noi….noi suntem cei care trebuie sa infruntam totul sa ne luam inima in dinti si sa trecem prin viata
daca ar fi asa as practica kung-fu