Tocmai am revenit in Bucuresti dupa o scurta vizita in Sibiu, singurul oras care a reusit sa ma impresioneze pana acum. Au mai fost si alte orase care mi-au placut, insa le lipsea efectul “wow” :). In drumul catre Sibiu am facut un mic popas la manastirea Cozia si in primul rand despre acest popas voiam sa scriu astazi.
In general ma linistesc bisericile. In Cozia insa, am intrat linistit si am iesit agitat, poate si resemnat, dar in mod cert mai trist decat am intrat. Dintr-un motiv pe care inca nu mi-l explic, nu ma regasesc in bisericile pline si parca nu imi gasesc locul nici macar pentru trei minute. M-a linistit mai degraba râul din spatele manastiriii decat inauntrul ei.
Pana am ajuns in Sibiu m-am tot intrebat ce parte din Cozia a determinat gustul amar cu care am plecat de acolo. In Sibiu, odata intrat in Biserica Evanghelica, am inceput sa inteleg care e problema.
In usa catedralei, am prins fara sa vreau o frantura de “conversatie” intre un tata si fiul sau de 6-7 ani: “Hai, mai pupa si icoana aia si iesi afara!” Nu mi-am dat seama din tonul vocii daca era un indemn sau o permisiune acordata.
Biserica Evanghelica e una dintre cele mai impunatoare cladiri pe care le-am vazut, din toate punctele de vedere. Ajuns in fata ei si uitandu-ma in jur, primul lucru care mi-a venit in minte a fost ca n-am sa reusesc niciodata sa ma imaginez intr-o poza cu catedrala. O poza cu mine in fata catedralei ar fi fost cel putin penibila. Imi impunea si oferea prea mult respect, respect pentru care putea cere multe la schimb, insa in niciun caz o fotografie banala. Nu spunea nimic despre mine, nu spuneam nimic despre ea. Putea fi cel mult o dovada a faptului ca am fost odata acolo. O dovada jenanta, asa cum erau toti vanatorii de dovezi pe care abia atunci i-am remarcat in jurul meu.
Si atunci mi-am dat seama care era de fapt problema. Problema catedralei era si problema manastirii Cozia: oamenii, turistii. Era ceva sinistru in bliturile aparatelor care luminau catedrala, ceva dureros in imaginea turistilor extaziati de camerele digitale.
Turistii de tipul asta sunt personaje ciudate, pe care nu le inteleg si nu sunt nici foarte convins ca vreau. Inconjurati de constructii incredibile, de case vechi care spun multe, ei nu vedeau nimic decat ceea ce aparea prin obiectivul camerelor foto. Ajuns in centrul Sibiului, primul loc cat de cat aglomerat era in jurul unui semn pe care scria “Sibiu – capitala cultural europeana”. Atat. Asta si harta Sibiului, iar in jurul semnului, 3-4 grupuri de 2-3 turisti care asteptau sa se elibereze locul pentru a se putea poza cu semnul.
Nu sunt o persoana foarte critica la adresa ateilor, desi marturisesc ca (inca?) nu inteleg cum e sa nu crezi in nimic. Insa in manastirea asta mi s-a parut pentru prima data ca inteleg ce inseamna a profana, ce inseamna a murdari un loc cu bliturile unor aparate foto. Si, pentru cateva minute, mi-a fost sila de oamenii de acolo.
Sunt absolut convins ca nu au inteles nimic, ca nu au simtit nimic altceva decat bucuria ca odata ajunsi acasa vor putea vedea si, sperau ei, trai prin pozele pe care le-au facut, momentele sublime pe care tocmai le ratau. Astia nu vor sa traiasca, vor doar sa para cat mai vii in ochii celor din jur.
Adevarat !
Andrei,
Daca pe tine te-a nelinistit multimea care-si facea poze cu Catedrala , pe mine m-a “linistit” in sensul bun al cuvantului ,comentariul tau.
Atat si nimic mai mult!
Nu-mi place că scriu off-topic, dar simt că trebuie să-ţi răspund sumar la întrebarea cu ateii. :-)
“A nu crede în nimic” se numeÅŸte, din punctul meu de vedere, agnosticism. E o definiÅ£ie negativă (aÅŸa ai dat-o ÅŸi tu), ÅŸi definiÅ£iile negative sunt în general de evitat. N-am cum să susÅ£in cu tărie afirmaÅ£ii care nu au alt merit decât acela de a-mi fi fost induse de familie ÅŸi societate. Atunci când găsesc un geam spart, mi se pare foarte dubios să identific autorul doar pentru că refuz să accept că nu ÅŸtiu cine l-a făcut.
O să-mi spui că e altă poveste cu “cele sfinte”. Dar “cele sfinte” se autoproclamă sfinte prin ele însele. Dacă te trezeÅŸti mâine într-un depozit anti-atomic cu toate cele necesare pentru supravieÅ£uire ÅŸi un anunÅ£ pe uşă care spune “toată lumea a murit, nu ieÅŸi afară pentru că atmosfera e radioactivă, rămâi toată viaÅ£a aici, cu drag mama, tata ÅŸi restul lumii” ce faci?
La vârsta asta, cred că-ţi asumi riscurile şi ieşi. Dacă ai fi crescut acolo (făcând abstracţie de faptul că n-ai fi ştiut să citeşti), universul tău ar fi rămas acel adăpost. E dreptul fiecăruia dintre noi să refuze să se despartă de credinţele sale cele mai intime, dar şi satisfacţia de a trăi viaţa fără bariere mentale auto-impuse e mare.
În orice caz, agnosticismul nu te împiedică să apreciezi cu adevărat o biserică (sau un templu, sau o moschee). Îţi mulţumesc pentru recomandare, şi o să încerc să ajung şi eu pe acolo când mai trec prin Sibiu. Şi în ideea lucrurilor spuse de tine, sper să reuşească cei care se luptă pentru conservarea Catedralei Sfântul Iosif de la intersecţia Berthelot-Luterană din Bucureşti (lângă care se construieşte Cathedral Plaza). Nu putem lăsa astfel de monumente ale civilizaţiei să fie distruse în foc continuu.
De fapt, vroiam sa povestesc, analogic, faptul ca vineri fiind sarbatorit “Izvorul Tamaduirii”, am fost la un schit de calugari, la Slanic de Arges.
Am gasit acolo atmosfera aia duhovniceasca si linistea dintr-un locas de rugaciune. Simplitate si aura !
Stiu si ai dreptate in privinta excesivului de comercial in lacasurile noastre traditionale.
Asa cum zice si Tiberiu, frumusetea unei astfel de locatii nu tine musai de credinta. Turismul de acest gen poate face orice sa apara kitch-ist, in special pentru oameni care simt si aprecieaza puritatea unui stil.
In alta ordine de idei, o f puternica impresie fac si Domul din Milano, catedrala Sf Petru din Roma etc. Si alea sunt cladiri construite _cu scopul_ de a impresiona si reinstaura credinta intr-o biserica vlaguita.
Exact ce povestesti tu, si poate mult mai grav, am vazut/ simtit si eu cand am vizitat catedrala Sagrada Familia.
De mult Antonio Gaudi, arhitectul ce a conceput-o era un om care ma fascina – a foast primul care a modelat betonul caselor, le-a facut moi, maleabile, cu aspect organic si le-a colorat. Spunea ca singurul album din care s-a inspirat a fost natura.
Catedrala asta e cel mai complex proiect al lui, inceputa acum 140 de ani si care se va termina peste inca 20. Te arunca pe spate pur si simplu. Poti sta zile in sir uitandu-te la toate sculpturile pentru a le intelege povestea si la toate simbolurile pentru a le intelege semnificatia.
Unde vreau sa ajung. Inauntru daca intrii o sa vezi coloane cum nu mai exista altundeva, in forma de copaci cu crengi ce sustin sus bolta. O minune arhitectonica. Si ce mai vezi ? Multime de turisti care se fotografiaza cu fiecare piatra, care rad, glumesc si se alearga. Intr-adevar, mereu acolo se lucreaza, insa este o catedrala. Stii ce mai poti vedea ? Tonomate cu sucuri si chipsuri. Ce sa mai spui ?
In timpul liceului am fost intr-o excursie la manastirile din Oltenia. La Cozia si Manastirea Argesului am avut acelasi sentiment ca si tine.
Cu cat e mai renumit un loc, cu atat sunt mai multi cei care vor sa fie acolo. Si din pacate, prezenta oamenilor profaneaza astfel de locuri. Nu o sa gasesti linistea in mijlocul turistilor. Am ajuns la concluzia ca in multe cazuri oameni vin acolo pentru renumele locului mai mult decat pentru ce pot castiga pe plan spiritual.
Un sentiment cu totul special am avut la Straja. E o bisericuta pe varful muntelui, la fel ca peisajul din jur, e impresionanta prin simplitate. Acolo gasesti liniste.
Pai daca ai fost pina la Sibiu mai bine faceai inca un mic efort si ajungeai si la Sighisoara si Tirgu Mures. Daca imi spunea cineva ca o sa ajung si pe acolo i-as fi raspuns ca nu stie ce vorbeste; totusi am ajuns prin februarie cu treburi. Recomand cu caldura vizitarea Catedralei ortodoxe (culmea, lipsita de turisti multi) si a Palatului Culturii din Tirgu Mures cit si a Sighisoarei in intregime. Ca unul nascut si crescut in balcanicul Bucuresti pot spune: bravo Ardealul !
Am uitat sa ma abonez prin email si nu ma lasa pina nu scriu ceva.
:) nu-i problema
vina nu au doar turistii cu “blitzurile” ci, sa zicem, HQ-arii de la BOR, care au permis transformarea lacaselor sfinte in adevarate bazaruri
La 11 km de orasul Craiova se construieste Manastirea Sf Tecla unde se afla moastele Sf Tecla marea facatoare de minuni.De trei ani de cand sunt in tara noastra au facut multe minuni si in special vindecari trupesti, dar mai este degetul Sf Nicolae degetul Sf Marina moastele Sf Maria Magdalena si alti 17 Sfinti. In fiecare an se pleaca in procesiune cu moastele Sfintei dar in anul 2009 vor moi fi aduse pentru nchinare 2 racle cu sf moaste. Pt detalii [email protected]